Bună-bună dimineaţa/ fie-ţi, doamna mea...
cum atunci, demult, acolo,/ blândă, la cişmea,
când lăsai (n-oglinda teicii)/ ochii să te vadă
foaie verde frunză verde/ şi nenumărată,
când lăsai încet căpruiul/ cel frumos în apă
şi se clătina-n clătire,/ gata să înceapă
încă o înfăşurare/ şi-o desfăşurare
de lumină şi de lacrimi/ tocmai viitoare!
Gata, mâine (dimineaţă)/ plec...şi sunt acolo,
şi mă uit n-acelaşi singur/ şi adânc tremolo,
şi ating şi iau toţi ochii/ în căuşul palmei,
şi alerg până acasă,/ n-aşteptarea mamei,
să-i sărute în ogradă/ şi să-i ia-n grădină...
foaie verde frunză verde/ până or să vină
(mâine şi de tot) cu mine-n/ altă-nfăşurare
şi desfăşurare-n taina/ nunţii viitoare!
