Hau du iu du, madam?... E mult de când
nu te-am văzut. Să ştii c-am fost plecat
(cincizeci de ani) la pomul lăudat.
Te rog să-mi spui pe loc: ce ai de gând?
Am fost şi n-am învins. M-am plictisit
tot scuturând. Cădeau numai omizi.
Am prins doar câţiva fluturi invalizi
şi-am ascultat un greier ofilit.
Şi să mai ştii, madam, că te-am sunat
pe fix şi pe mobil, de multe ori.
Voiam să vin, să-ţi dau vreo două flori.
Sunai (întotdeauna) ocupat.
Chiar m-ai făcut gelos. Gândeam că stai
cu altul mai bogat şi mai frumos.
Eu sunt sărac şi am venit pe jos,
cântând la nai. De ce n-ai şi tu nai?
Ţi-ar sta superb să târcoleşti cântând,
să nu mai zică toţi că taci şi faci,
ar creşte vâsc la poarta celor dragi,
n-aş mai fi stat (cincizeci de ani) la rând.
Nu te-ai gândit la mine nici un pic...
sau ai crezut că-s mort, şi tu nu ştii?
Da, m-am jucat de-a tine, printre vii,
dar te-am pierdut (mereu) la loz în plic!
Cincizeci de ani/lumină!... Ce amurg!...
ce greieri porţi în păr, frumoasa mea!...
Ce ai de gând?... Am nai, încep să urc!...
n-am loc de veci... dar mă descurc aşa!
