Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:
ce viaţă rapidă!...
Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii
că-i gata să-nchidă...
te miri şi începi să-nfăşori un zadar,
un fir [oare care (?)]
pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut
şi dat la Uitare...
şi pus la ocară, la colţ şi la stâlp,
s-auzi cum se-(n)toarce
nimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)
aceloraşi Parce!
Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:
ce moarte rapidă!...
Şi iar desfăşori a/cel ghem des/făcut,
şi-aştepţi să deschidă
a/cel care-i gata să-nchidă mereu,
s-adune, să scadă
total din nimic şi nimic din total...!...
Şi ce mascaradă
cu proşti cum/pătaţi în sudoare de sfinţi,
cu strâmte şi large
cărări, căi şi drumuri, sub semnul (fatal?)
aceloraşi Parce!
