Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/
sirenele muriseră la prova./
Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/
visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)
în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână
mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună
noaptea doare ca o rană visul prinţului levant
în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant
face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare
în moldova explodează ouă de privighetoare
se aglomerează lacrimi între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa de la pâine la cuţit
Moldova (supra/poem între cer şi infinit) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Trecutul Ultimului Viitor (II) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SIMFONIA a X-a (pentru Octavian Lehăduș - La mulți Ani!) Trecutul Ultimului Viitor (I) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Nimic în Plus (dosarele XYZ) Incredibil fără Cusur
Mai multe din această categorie: