Moldova (supra/poem între cer şi infinit)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/

          sirenele muriseră la prova./

          Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/

          visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)

 

în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână

mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună

noaptea doare ca o rană visul prinţului levant

în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant

face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare

în moldova explodează ouă de privighetoare

se aglomerează lacrimi între cer şi infinit

orbul mângâie distanţa de la pâine la cuţit

Citit 10027 ori Ultima modificare Vineri, 15 Mai 2015 14:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.