Moldova (supra/poem între cer şi infinit)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 16 Mai 2015 00:00

Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/
          sirenele muriseră la prova./
          Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/
          visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene)
 
în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână
mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună
noaptea doare ca o rană visul prinţului levant
în păduri necunoscute mor mistreţi de diamant
face-s-ar ca mâine astăzi duminica viitoare
în moldova explodează ouă de privighetoare
se aglomerează lacrimi între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa de la pâine la cuţit