!nimic nu se sfârşeşte niciodată,
deoarece nu are început...!...
tot se termină cât ai zice: gata,
deja îngrop un viitor trecut!...
!nu cred nimic, am tot ce nu există,
şi n-am ce este, şi de asta ştiu...!...
fiindcă n-am încredere în capăt,
nu beau devreme, nu mănânc târziu!
!n-am ce se spune că ar fi-nainte,
nici înapoi nu am, chiar dac-ar fi...!...
deoarece n-am urmă, nu fac urme,
sunt, vorba ceea, cu nimic la zi!
!oare de ce, întreb, se-nvârte, totuşi,
dacă nu-i tot şi dacă e nimic?...
oare de ce întreb, când mi se zvârle
neantul peste gard, fără să strig?
[!vai, ce curat!... aud o admirare
cu timbru rece, dur şi mincinos)...
ai grijă, fii atent, să nu faci urme,
că nu mai mergi prin aer şi pe jos!]
!tot şi nimic (viaţă şi moarte)... cică...
ce definiţii seci, de protocol!...
Închide poarta, sufletul şi mintea...
şi te trezeşti cu infinitul gol!
