E sâmbătă!...pe apa-i milenară
se duc iertări, păcate, tot, tot, tot...
bune şi rele, sacre şi profane...
şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot!
E sâmbătă!...şi nu-i nici o scăpare
din calea apei sale...hai s-o bem
pe toată, într-o clipă, fără milă,
să nu-i mai fim şi poftă şi cherem!
E sâmbătă!...vi-i sete? vi-i şi frică,
vreţi şi păcate, însă veţi şi rai...!
ştiţi că aiastă apă se re/varsă
în iadul patronat de Adonai!?
E sâmbătă!...şi ştiţi de unde vine
aiastă apă sfântă...şi, pe drum,
o murdărim cu sufletele noastre
abandonate-n pulbere şi scrum!?
E sâmbătă!...e zi de primeneală,
zi de smerire, taină şi comând...
hai să clătim, cuminţi, aiastă apă...
şi s-aşteptăm duminica, tăcând!
