Motto:călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai,n-aş trăi, dar moarte n-am,/ aş fi câine, dar n-am ham!în cui sta-(m)-aş, dar n-am cui,/ n-am cui spune că n-am cuicere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui!cum am fost şi-oi fi: pe drum/ - odini-(m)-aş, dar n-am cum,odini-(m)-aş, dar n-am când,/ nu am cer, n-am nici pământ                                                             � ...

„Văd! Cum să nu văd? Oare ar putea Cineva să nu vadă aşa Ceva?” - îmi vine să-i zic lui Holeră. Acesta se-nvârte puţin, exact ca o maşinărie cu cheie, exact ca un robot, se opreşte exact în faţa mea, aproape de nasul meu... şi nu-şi poate stăpâni câteva lacrimi solide, nişte mărgele sinilii, adică! Sincer, şi mie-mi dau câteva lacrimi! Octavian întinde palma dreaptă ca o lingură de lemn şi mă roagă să-i vărs oleacă de plâns, să simtă ce mai însemnează ...

Te rog frumos, nu mai veni afară, Lazăre! -vii degeaba, totu-i făţarnic şi barbar,nimeni nu mai vrea cântec la pasăre,toţi vor numai pasăre pe grătar!Toţi aşteaptă pară mălăiaţă,cuib de unde să pice măcar un ou,secundă în care să-(și) îngroape tot timpul,să-l dezgroape şi să-l ucidă din nou!Azvârle-n foc balada, legenda, odiseea,şi nunta, şi botezul... pe toate le pun,şi urlă, şi blestemă, şi dezlănţuie alandala:ce sarabandă!... ce ritual nebun!Auzi cum sf ...

Mergem alături, în tăcere absolută, parcă ni s-ar fi epuizat orice-ntrebare, orice răspuns, orice dialog legat de fascinanta/nimicitoarea istorisire/povestire a lui Octavian Holeră, omul care a încercat să se facă invizibil, însă a greşit Reţeta şi s-a nenorocit! Mergem spre Anticariat, taman în locul unde, cu câteva ore înainte, ne-am cunoscut! Sparg tăcerea: „Spune-mi, prietene fără şansă/noroc de scăpare, ce ai să-mi arăţi aşa de important, de mă duci înapoi?� ...

(Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou”)bună ziua până-n seară, când răsare noaptea bună –cea mai bună dintre sfetnici, dintre luminaţii careîmi arată drumul/calea spre liman, spre ţărmul undeluna plină-i mult mai goală, şi mai nouă, şi mai mare,şi citim pe ea desene cu iubiri şi nume rare,CU DE/MULTUL NE/MURIRII SMULSE DIN ENUMERARE !!! hieroglife cu lunateci, cu antici şi cu anticearătări în cercuri/linii, trame-n destrămări şi scame:tragedii pâ ...

Da, aşa mi-a spus mama când am plecat în cătănie, după ce mi-am frânt femurul din dreapta, după ce m-a dres baba Miţa, doftoroaia... şi după ce am mâncat, la ţaţa Marghioala, poale-n brâu cu gura plină: „Ai grijă, ai grijă, nu mai umbla cu marghioale!”... După doi ani - un an şi patru anotimpuri, cum ziceau caporalii şi sergenţii, ca să facă băşcălie de răcani - m-am întors de sub arme şi de sub flamuri! Mama era la poartă! Plângea!... O aud şi acum: „Marg ...

LUMINA intră-n SINE şi-ncepe să lipseascăîncet-încet, se-ncuie, de parcă i-ar fi frică,se face mică, mică, din ce în ce mai mică,nu se mai vede, viaţa şi moartea stau sub mască,în templul ÎNTUNERIC la suflet şi la faţă,real/prezent(?) în susul şi-n josu-nchipuiriişi al minciunii până a se adeveri i-i -şi-ncepe demascarea, şi iarăşi mă învaţă,şi iarăşi mă dezvaţă să (nu) cred ce se spune:această FRUMUSEŢE e-n veci DEŞERTĂCIUNE !!!e limpede? aiurea! - ce ...

Cică a plecat Acolo, tocmai Acolo! Şi cică tocmai Acolo trebuie s-o caut, dacă vreau s-o găsesc şi s-o mai văd! Cică stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu ştiu ce să-i fac Depărtării, şi cred că-i foarte Târziu pentru ca să mai învăţ Drumul spre Înapoi sau Drumul spre Înainte! Da, stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu pot să cred în micul Tot, şi ştiu că-i foarte Târziu să mai pricep apropierea Cuvintelor sale printre Cuvinte ...

  Motto:"Continuare-n stânga... Invers: acelaşi sens/ al unui joc multiplu de fulger sapiens,/ retină înainte şi înapoi de când/ crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt!// Imagine voalată de ochi şi timp întors:/ înghit singurătatea din josul cel mai jos,/ mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus.../ şi văd şi sunt vedere pe unde n-am ajuns!" - (Iolanda Cremene)Mă adun şi mă scad în acelaşi cuvântpentru cine şi ce îndrăzneşte să vadă...!Întreb până unde, ...

Când o vezi, spui/juri că abia a ieşit din diagonala televizorului: trup de mătase, picioare lungi până la capătul drumului, ochi mari şi amari, sâni hapsâni... de-ţi vine să mori prin re/muşcare!Când o văd, alde terchea-berchea salivează: zici că-s câinii tovarăşului Pavlov, zici că-s guşterii pseudo/împăratului Mao lângă porţia de orez cu fripturică de păianjen mov!Când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil, se ...