A trecut un an şi jumătate de când Ionuţ Pucheanu este primarul municipiului Galaţi. Un moment potrivit, credem noi, pentru a afla ce s-a făcut, ce nu s-a făcut, de ce şi, mai cu seamă, la ce să ne aşteptăm în 2018.
- Trecând în revistă proiectele mari finalizate în acest an - modernizarea străzilor Traian, Saligny, Tecuci, sediul Primăriei, artera de acces şi parcarea din Complex Ancora, cârcotaşii ar spune că singurul proiect sută la sută al lui Ionuţ Pucheanu este Centrul de permanenţă pentru servicii medicale din Micro 39. Cât de lungă e distanţa între iniţierea unui proiect benefic Galaţiului şi finalizarea lui, pentru primarul Ionuţ Pucheanu?
- Distanţa e una cam mare, pentru că legea noastră prevede paşi pe care nu-i poţi sări. La o simplă analiză, dacă totul îţi merge ca uns, într-un an şi jumătate nu reuşeşti să finalizezi un proiect, ci doar să-l începi! Finalizarea poate dura încă un an sau mai mult, în funcţie de amploarea proiectului. Fără a intra în detalii tehnice, numai realizarea studiului de fezabilitate - fără de care nu se poate - înseamnă vreo şase luni: proceduri pentru licitaţie sau procedură simplificată, atribuire, realizarea documentului, aprobarea în Comitetul Tehnico-Economic al Primăriei şi a indicatorilor tehnico-economici în Consiliul Local. Apoi se trece la proiectare, care durează cam la fel. Noi am licitat proiectare plus execuţie, pentru că încercăm să comprimăm termenele. Dar asta înseamnă un caiet de sarcini care să îţi fie acceptat de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, publicitate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, perioadă de evaluare, de contestaţii şi ajungem la termenul pe care l-am dat, de un an şi jumătate, ca să bagi prima lopată în pământ.
Evident că toată lumea e pe repede înainte, şi-a cam pierdut răbdarea. Au trecut 27 de ani de când la Galaţi pare că lucrurile, chiar dacă merg, merg foarte, foarte încet. Şi cetăţeanul te judecă după ceea ce laşi în urmă. Toată lumea ar vrea să se vadă după primul an. Şi eu mi-aş dori!
Eu am preluat câteva proiecte de la fostul primar, recunosc. Şi nu o să mă vedeţi niciodată urcându-mă pe munca altuia sau bătându-mă cu pumnul în piept că Pucheanu a făcut sau Pucheanu a dres. Singurul lucru pe care Pucheanu l-a făcut a fost să finalizeze anumite lucrări, de care Galaţiul avea nevoie! Dar aş vrea să fiu judecat după patru ani, patru ani care, uneori, nu sunt de ajuns. Poate că ar trebui ca un mandat de primar să fie de minimum cinci ani, pentru a-ţi putea vedea finalizate lucrările începute, pentru a fi judecat la adevărata valoare. În vestul Europei, un mandat de primar diferă, într-adevăr, de la patru până chiar la şase ani, în unele ţări fiind limită de două mandate.
- Şi, totuşi, ce-aţi realizat în acest an şi jumătate?
- Cel mai important ar fi că am rezolvat - sper eu o dată pentru totdeauna - problema Falezogăurii. O lucrare care s-a făcut mai repede decât prevedea termenul şi care a scos la iveală şi alte probleme majore, drept pentru care s-a intervenit şi pe Faleza Inferioară, se va interveni şi sub scara monumentală.
Intrarea în Galaţi dinspre Brăila este finalizată în proporţie de 90 la sută.
Sunt extrem de multe interioare de cartier în care am intervenit: Micro 19, 20, 21, Mazepa II, Ţiglina I, trotuare, kilometri de piste de biciclete la standarde, nu doar o dungă pe asfalt…
Într-adevăr, şi eu, când mă uit după un an de zile, vă pot spune cu mâna pe inimă că aş putea să mă includ în corul cârcotaşilor. Dar când mă uit pe cifre din punct de vedere al covorului asfaltic, nu cred că a fost vreun an după ’90 în care cantităţi atât de mari de lucrări să fi fost executate.
Într-un an şi jumătate de când sunt primar, am încercat să imprim un alt trend în modul de abordare a problemelor în cadrul Primăriei Galaţi, unde ne lovim de metehne vechi. Sfârşitul anului a adus nişte schimbări pe ici, pe colo, dar la începutul anului minimum doi dintre directorii generali nu se vor mai regăsi în viitoarea echipă.
Poate sună demagogic ce vă spun, dar o spun din tot sufletul şi nu e prima dată: mi-a dat Dumnezeu şansa să fiu pe o listă extrem de selectă de primari ai municipiului Galaţi, dar nu-i de ajuns. Poate pentru unii a fost o întâmplare, poate chiar şi pentru mine a fost o întâmplare, dar dacă tot am şansa asta, vreau să las urme. Urme frumoase.
- Cu ce vă mândriţi, în calitate de primar al Galaţiului?
- Politicienii au darul de a se lăuda şi pentru ceea ce n-au făcut. Sper din tot sufletul ca în acest an şi jumătate să vă fi arătat caracterul meu şi că nu mă urc pe munca altuia! Un punct de plecare în viitoarele demersuri e să recunoşti şi să accepţi unde eşti. În momentul de faţă, motive să ies la balcon cu pieptul dezgolit şi să spun "Sunt primarul pe care vi l-aţi dorit de când eraţi mici!" nu sunt extraordinar de multe. Vi le-am enumerat deja în mare. Dar sper să vă fi arătat că sunt ambiţios. Ambiţia - care, la un moment dat, cred mă va mistui şi va mai mistui şi pe câţiva de pe lângă mine - este să facem lucrurile să intre pe un făgaş normal pentru acest oraş. Şi senzaţia mea este că, extrem de încet, ce-i drept, ne ducem în zona în care trebuie.
- Care ar fi cele mai mari dezamăgiri din activitatea administrativă, până acum?
- Cea mai mare dezamăgire este la nivel uman: o parte dintre oamenii despre care am crezut că se vor ridica extrem de rapid la nivelul exigenţelor şi al standardelor mele. Da, recunosc, poate că îmbătrânesc şi o să mă transform încet-încet într-un bătrânel ranchiunos şi ursuz, care devine perfecţionist şi vede în permanenţă doar nodul din papură. Dar atâta timp cât nu mai acceptăm că lucrurile pot merge "şi-aşa", cât timp avem exemple de bune practici inclusiv în România, deci se poate, mă supără când aud pe ici, pe colo doar "nu se poate". Ba se poate! Absolut orice este posibil legal, moral, trebuie doar să vrei!
Încet-încet, top-managementul Primăriei tinde să priceapă - chiar dacă acest drum a fost presărat cu extrem de multe urlete, certuri, şedinţe - standardul şi viteza, o viteză legală din punct de vedere automobilistic, cu care dorim să ne mişcăm. Pentru mine, echipa înseamnă echipă. A doua mea familie. Nu voi accepta niciodată să se măture pe jos cu cineva din echipa mea. Sunt responsabil întru totul, şi pentru bune, şi pentru cele mai puţin bune, pentru tot ceea ce face echipa mea. Iar echipa mea e judecată de mine şi, credeţi-mă, nu sunt cel mai blând om. Tind uneori să fiu mai aspru decât şi-ar fi putut închipui oamenii de lângă mine, asta pentru că îi cunosc şi ştiu că pot!
Singurul lucru pe care îl acceptă extrem de greu este să iasă din zona lor de confort şi să gândească cu doi-trei paşi în faţă. Sunt extrem de mulţi oameni obişnuiţi cu principiul: "A zis şeful? Nu? Înseamnă că nu trebuie făcut!". Al doilea principiu: "Dacă nu prestăm, nu greşim, prin urmare nu are pentru ce să ne tragă la răspundere". Spirit de iniţiativă rar am găsit, deşi îi tot încurajez! Nu am cum să acopăr tot şi nici nu e normal. Nu sunt chiar atât de genial încât să reuşesc să fac treaba a o sută de oameni! Încerc eu, dar mai mulţi de câţiva nu reuşesc să acopăr. Am şi eu limitele mele.
- Dacă aţi putea da timpul înapoi, ce n-aţi face din ceea ce aţi făcut?
- Sunt un tip extrem de calculat, credeţi-mă pe cuvânt! Orice risc în viaţă a fost unul asumat, chiar dacă pentru unii a părut o nebunie. Nebunia aceea, pentru mine, a avut plusuri şi minusuri, extrem de multe analize, şi mi-am asumat-o întru totul.
Dacă aş da timpul înapoi, aş vrea să pot fi mai calm. Să nu mă consum eu, fizic, atât de mult. Poate că mi-aş fi dorit să fi fost mai atent atunci când am girat anumiţi oameni şi, nu în ultimul rând, mi-aş fi dorit şi în continuare îmi doresc să nu-mi fi neglijat atât de mult familia. Pentru că ziua mea de muncă începe la ora opt dimineaţa şi mai devreme de ora zece seara nu prea reuşesc să ajung acasă. Pe mama o văd o dată la trei săptămâni. Mă vede mai mult pe Facebook şi se consumă când citeşte cum sunt judecat: că nu s-a făcut nimic, că nimic nu-i bun, că... că...
- Domnule primar, ce nu are acum Galaţiul şi va avea la finele anului 2018?
- Galaţiul va avea, în mare măsură, un transport mult mai modern şi mult mai bine structurat. Va avea intrări aşa cum n-a avut niciodată, pentru că sunt cartea de vizită a unui oraş. Va avea parcuri mult mai bine întreţinute, mult mai curate, duse la un cu totul alt standard, pentru că vom începe investiţii majore în ceea ce înseamnă spaţiu verde. Vom avea interioare de cartier resistematizate şi modernizate, cu noi locuri de parcare, cu trotuare care nu au mai fost reparate, după cum spun cetăţenii, de prin anii ’70.
Vom avea extrem de multe şantiere. Vor începe lucrările la prima parcare supraetajată, artera de la Colegiul Naţional "Mihail Kogălniceanu", lucrările la intrarea în oraş dinspre Tecuci, la Talcioc şi la Târgul auto. Vom începe lucrările în cartierele sau zonele pe care încercăm să le rezolvăm în totalitate până la finalul acestui mandat: Mazepa I, Mazepa II, Ţiglina I, Micro 19, 20, 21, I.C. Frimu şi Micro 38, 39A, B, C şi o bucăţică din Micro 13. Lumea se va întreba: dar ceilalţi? Nu plătesc taxe şi impozite? Ba da, dar bani nu există cu nemiluita. Din puţinul pe care îl avem, încercăm să acoperim cât mai multe nevoi, fapt care sper să se vadă.
Cea mai importantă lucrare pe care o vom începe va fi Centrul oraşului, de la "Potcoava de Aur" până la P-uri, inclusiv zona "Spicu". Sunt în proiectare zona de la "Potcoava" la "Trei Star" şi bucata de Domnească de la Hotel "Galaţi" la Parcul "Eminescu". Sunt lucrări pe care le putem începe în primăvară. Dacă ratez primăvara lui 2018, voi ajunge în postura de a nu închide lucrările până în 2020, fapt pe care nu-l iau în calcul! Nu accept ideea că proiectele cu care eu am plecat la drum nu vor fi duse la bun sfârşit.
Să dea Dumnezeu să atragem sume din toate fondurile posibile şi mai puţin posibile, să avem sănătate şi bani să facem tot ce ne-am propus, dar şi oameni, mână de lucru cu care să putem duce la bun sfârşit proiectele acestea. Pentru că, din păcate, lumea nu prea se mai înghesuie la muncă…
- În 2017 am scăpat de Falezogaură. Faleza Dunării va fi monitorizată în următorii trei ani, dar când va fi consolidată?
- Un proiect pentru care mă voi lupta, şi pentru care există premisele necesare obţinerii de fonduri pentru a acoperi costurile – consolidarea în totalitate şi modernizarea Falezei Dunării. Dar e un proiect de durată, nu mi-l asum până în 2020. E posibil ca fondurile să vină abia în 2019. E posibil să ne apucăm de acest proiect din 2020. Dacă va fi să nu mai fiu eu primar, măcar să-i las celui care vine proiecte demne de a fi duse la bun sfârşit. Pentru că eu cred că ceea ce i-a lipsit Galaţiului în mare măsură a fost inclusiv continuitatea. Şi Galaţiul a fost într-un permanent start-up. Dacă am făcut rău că am dus la bun sfârşit proiectele începute de Marius Stan, e o "greşeală" - greşeală cu mari ghilimele - pe care mi-o asum. Pentru că eu nu consider că am făcut nimic greşit! Sunt lucruri bune pe care le-a început fostul primar, benefice pentru oraş, era normal, era obligaţia mea morală faţă de cetăţeni se le duc la bun sfârşit!
