În culisele „Chefi fără limite”, cu „Primăriţa” Mariana Tarbuc: „A fost aventura vieții mele”
Foto: Anca Melinte

În culisele „Chefi fără limite”, cu „Primăriţa” Mariana Tarbuc: „A fost aventura vieții mele”
Evaluaţi acest articol
(33 voturi)

Fără a fi bucătar profesionist, ci doar pasionată de gătit, gălățeanca Mariana Tarbuc a reușit performanța de a ajunge în finala "Chefi fără limite" - competiția în care Antena 1 a împletit bucătăria grecească și aventura - ba, mai mult, a fost mâna dreaptă a marelui câștigător. Implicată, sufletistă, ambițioasă, neobosită, puternică, riguroasă, usturător de sinceră și spunând mereu lucrurilor pe nume, a rămas în memoria telespectatorilor ca "Primărița", porecla pe care a primit-o pentru că este consilier la Primăria Galați. Doi dintre celebrii chefi ai Antenei 1 - Florin Dumitrescu și Sorin Bontea - și-au disputat-o, ba chiar s-au întrecut în probe pentru a o avea în echipele lor.

Aleasă din 80 de concurenți între cei 18 care au ajuns în Grecia, unde s-a filmat emisiunea, Mariana Tarbuc a trăit aventura vieții ei de-a lungul celor aproape două luni, în care s-au desfășurat cele zece etape ale competiției, pe traseul: Chios, Lesbos, Lemnos, Serres, Meteora, Corfu, peninsula Mani, Creta, Naxos și Atena. Despre cele mai importante momente ale parcursului său în emisiune ați putut citi în rubrica Tv Mania. Însă am fost curioși să pătrundem în culisele emisiunii, iar Mariana Tarbuc a acceptat să ni le dezvăluie într-un interviu.

- Degustările pe nevăzute din "Chefi la cuțite" le permit telespectatorilor să afle poveștile concurenților, să-i privească gătind, să savureze reacțiile chefilor atunci când le gustă mâncarea și să trăiască emoțiile primelor jurizări. Din păcate, tocmai această etapă a lipsit din "Chefi fără limite". Tocmai de aceea aș vrea să ne povestiți cum ați ajuns în concurs?

- În 2020, un coleg din liceu și mama unei fetițe din trupa de dansuri a fiicei mele - fără să se cunoască între ei - m-au înscris în același timp la "Chefi la cuțite". Printr-un e-mail, cei de la emisiune mi-au cerut să trimit un clip de prezentare în care să răspund unui set de întrebări. Eu nu m-am născut o tristă! Așa că am trimis un clip făcut în felul meu, haios. De pildă, întrebată de unde sunt, am spus că nu le pot dezvălui localitatea pentru că "am multe găini și mi-e frică să nu mi le furați". Am dat-o în glumițe.

M-am trezit cu un telefon prin care m-au anunțat că sunt așteptată la Iași, la preselecții. Era prin septembrie 2020. Din păcate, nu se gătea acolo, trebuia să mergi cu un preparat gata făcut. Așa că mi-am închiriat un apartament chiar lângă hotelul unde trebuia să prezint mâncarea și am făcut storceag, pâine caldă și papanași. Mi s-a părut normal să fac ceva care să definească zona noastră și pe mine: sunt foarte bună la preparat pește de apă dulce, tradițional, de la Dunăre. Cât despre papanașii mei, cine i-a gustat a spus că n-a mâncat alții mai buni! Și m-am dus cu toate fierbinți acolo!

M-au remarcat! Atunci eram cu aproape zece kilograme mai slabă, că nu avusesem COVID-19. Într-o salopetă mulată, pe tocuri de 13, blondă platinată și cu oala de ciorbă! Pentru că mai erau concurenți înaintea mea, cei din staff m-au întrebat dacă nu am emoții. "Da’ de ce să am emoții? Ce, mă dați afară din România? Nu! Am venit la o preselecție: dacă trec mai departe - trec, dacă nu, mă duc acasă la copiii mei!

Și le-am plăcut foarte mult: și eu, ca persoană, și ce am gătit! Am trecut de preselecții. Trebuia să merg în noiembrie, la degustări, când se dau cuțitele. Cu o zi înainte de a intra la filmări, mi-au făcut testul COVID și a ieșit pozitiv. S-a anulat tot. A rămas să fiu chemată în sezonul zece "Chefi la cuțite"...

- În loc de "Chefi la cuțite", ați ajuns la "Chefi fără limite"…

- Am rămas în legătură telefonică cu una dintre persoanele de la "Chefi la cuțite". Anul trecut, la sfârșitul lui august, m-a sunat și mi-a spus că au un nou proiect legat de gătit, că vor să vin la București pentru o discuție. Normal că m-am dus! Am plecat cu o prietenă, și chiar în ziua aceea am primit un SMS că trebuie să mă prezint cu un preparat gata făcut. Unde să-l fac? Luasem la mine doi cozonaci. Pe unul dintre ei, l-am așezat frumos, tăiat în două, pe un fund de lemn. Cine trecea pe acolo, mă întreba: "Nu ați intrat încă? Nu ne dați și nouă cozonac?".

De fapt, acolo erau preselecții cu producătoarea Mona Segall și alte persoane din staff. De regulă, ei gustă din preparat și ți-l dau înapoi, dar când au văzut cozonacul: "Ăsta rămâne aici". Și-au amintit: "A, doamna Tarbuc, cu storceagul, de la Iași". Am fost trimisă la interviu, unde am stat o oră și ceva, pentru că mi-au pus foarte multe întrebări. Prietena cu care venisem intrase la idei: "Cozonacul l-ați tăiat și l-ați mâncat, dar cu Mary ce-ați făcut?".

M-am întors acasă și, după trei zile, m-au anunțat că în weekendul următor sunt așteptată în bootcamp, unde trebuia să gătesc pentru a fi aleasă în echipe. M-am dus!

- Cu ce preparate i-ați convins?

- Îmi făcusem o strategie: primul impact fiind vizual, să atrag atenția ca persoană. Și cum hainele sunt slăbiciunea mea - nu beau, nu fumez, dar prefer să pun un ban deoparte pentru hăinuțe - mi-am făcut tot felul de ținute. Ne-au dus într-o pădure, aproape de București, unde erau locații pentru evenimente. O frumusețe rară! Am rămas uimiți că nu au dat nimic de acolo în emisiune! Oamenii aceia, care au venit și au stat acolo 24 de ore, nu au fost dați măcar zece secunde…

Eram 80 de persoane, din care să fie alese 18! Împărțiți în trei serii, că nu încăpeam toți la bancurile de gătit, ne-am apucat de făcut un brunch, în timp ce chefii treceau printre noi, gustau. Condițiile erau rudimentare: o plită cum avea mamaia la țară, mititică, cu un ochi care abia pâlpâia, alimente uzuale, de la Lidl. Eu am ales să fac shakshouka. Cum ochiul abia pâlpâia, mi-am zis că dacă nu reușesc să călesc legumele și să fac sos, fac humus și tabbouleh. Până la urmă, mi-au ieșit toate trei! Ceilalți au avut tot felul de bruschețele, dar au fost și preparate mai complexe.

Am trecut de bootcamp, am fost aleasă și, alături de alte persoane, trebuia să-i convingem pe chefi să ne ia în echipe, fără a ne pune să mai gătim o dată. Aici am avut un mic conflict cu chef Bontea. Prima lui întrebare a fost: "Ce mă recomandă?". Puteam să-i răspund: "mâinile mele", care se văd că sunt muncite și pline de arsuri. Dar el era ironic. L-am întrebat de ce râde. "Pentru că vreau și pot", mi-a răspuns. Serios? "Pot și eu să râd! Dacă vreți, râdem împreună", am zis. Apoi au început întrebările la care firește că aveam răspunsuri! Ei crezuseră că sunt vreo blondă gen "piți". La un moment dat, se oprește chef Dumitrescu și mă întreabă: "Nu te supăra, tu unde lucrezi?"/ -"Sunt tehnician proiectant în urbanism și amenajarea teritoriului la Primăria municipiului Galați"/ -"Suficient!". Am ieșit.

- Vă așteptați să fiți aleasă în echipă de chef Dumitrescu? Dacă v-ați fi putut alege echipa, unde v-ați fi dorit?

- Pentru mine important era să fiu în concurs. Nu mi-aș fi dorit în niciun caz să fiu la Scărlătescu! Dar dintre chef Bontea și chef Dumitrescu, înclinam spre primul. Nu știu nimic din spatele alegerilor. Ne-au chemat pe toți, au venit chefii în fața noastră și au început să strige. Sincer, eram așa de mulți, că mă simțeam debusolată. Eu sunt un om simplu, mi se părea că eram prea comună pentru ce personaje, care mai de care mai colorate, erau acolo! Dar nu aveam emoții. Nu era un capăt de lume dacă nu eram aleasă! Când mi-a strigat numele, nu-mi venea să cred, deși îmi doream foarte mult și speram!

- Cum s-a născut "Primărița"?

- Datorită lui Mario, un hairstylist cu care am rămas prietenă. Eram în mașina de producție, mergeam la filmări cu alți colegi, între care unul era "Sushi". Aflând că lucrez la Primărie, Mario mi-a zis Primărița!

- Ce știați despre bucătăria grecească înainte de a porni la drum?

- Nimic! În afară de tzatziki, musaca - pe care le preparam în felul nostru - și de salata grecească, nu știam nimic. Și în două săptămâni a trebuit să plec! Mai grav a fost că nu am avut timp să mă documentez, pentru că am stat până seara târziu la muncă, să îmi termin lucrările. Eu lucrez de 20 de ani în administrație, dar niciodată nu mi-am lăsat munca să mi-o facă altcineva. Eram într-un proiect nou - intrarea în legalitate a balcoanelor - și numai eu știam procedura. Am tras tare, două săptămâni, până să plec. Nu e genul meu să perii pe nimeni, dar vreau să punctez ceva: am avut susținerea dlui primar. Începuseră discuții prin birou că "dacă vrea să fie vedetă, să își dea demisia". Știind că urmează să merg în sezonul zece "Chefi la cuțite", nici în 2020, nici în 2021, nu mi-am luat nicio zi din concediul de odihnă. Deci nu încurcam pe nimeni, nu era suspendarea activității, ci concediu de odihnă.

Soțul meu era plecat în Olanda cu munca, fiica mai mică trebuia să înceapă liceul, cea mare, care a terminat facultatea anul trecut, trebuia să aibă grijă de gospodărie. Nu aveam pașaport, nu aveam vaccinul făcut, eram debusolată. Dar am reușit! Soțul m-a susținut. Iar marele meu noroc a fost ajutorul unor oameni deosebiți.

- Vă doreați să ajungeți în finala "Chefi fără limite"?

- Când am plecat, singura mea dorință era să nu ies din concurs prima sau a doua. Eram conștientă că nu sunt la nivelul multora, pentru că eu am gătitul doar ca pasiune.

În misiuni și probe, pentru mine nu exista "nu contează dacă nu câştig". Eu mergeam să câștig! Dar nu călcând pe cadavre sau pe cineva pe cap. Nu! Corectitudine! Și trăgeam - cred că s-a văzut - inclusiv la probele care țineau de condiția fizică. Și am 44 de ani, nu 20 și ceva de ani, cât aveau majoritatea. Nu m-am ascuns de camerele de filmat, nu mi-am scos lavaliera, nu am bârfit, nu așteptam interviurile ca să dau în cineva.

Când spui adevărul, nu ai de ce să te ferești. Dacă am avut ceva de zis, am spus în momentul respectiv, de față cu producătorul. Nu mă interesa, puteau să mă dea afară și a doua zi. Asta sunt! Mai ales când văd o nedreptate, nu pot să tac, să par ceea ce nu sunt, să înghit anumite mizerii de dragul de a mai rămâne în concurs?

- Vă așteptați să fiți "furată" de chef Sorin Bontea în echipa lui? Și recâștigată, apoi, în echipă, de chef Dumitrescu?

- Nimeni nu se aștepta! Nici eu, de asta eram foarte calmă. Când s-a anunțat, am fost atât de debusolată! Eu sunt foarte stăpână pe mine, puternică, nu prea mă afectează nici urletele, îmi văd de treabă. Dar atunci a fost pentru mine o nebunie! Eu sunt și genul de persoană foarte fidelă și loială. După ce s-a terminat filmarea, chef Dumitrescu a venit la mine și mi-a spus că dacă există posibilitatea de a mă recupera, o să tragă ca un nebun. Eu nu credeam că mai e timp. Am primit mesaje că alții, în locul meu, l-ar fi sabotat pe Bontea. Eu sunt un om foarte corect! Am trecut în altă echipă, gata, îmi fac treaba! Eu am văzut super negativ plecarea mea din echipa chef Dumitrescu, dar aşa trebuia să se întâmple.

I-am cunoscut pe chef Bontea și pe oamenii din echipa lui, care au avut doar cuvinte de laudă pentru mine.

- Chiar, cum sunt chefii dincolo de filmări?

- Despre Scărlătescu nu vreau să discut! Chef Bontea, jos pălăria! Iar despre chef Dumitrescu, vreau să vă spun ceva. Nouă, pe bărci, ne făceau aprovizionarea cu alimente și ness, iar când venea la noi chef Dumitrescu ne întreba ce ne lipsește. Eu sunt un om foarte modest, nu fac fițe, dar sunt băutoare de cafea, nu de ness. Iar la tavernă era trei-patru euro cafeaua, nu-mi permiteam să beau trei cafele pe zi cu așa sumă. L-am rugat să spună staffului să ne aducă o pungă de cafea. Ce-a făcut el? S-a dus și a plătit la o tavernă și în fiecare dimineață îmi aducea chelnerul cafeaua...

- Marea finală s-a disputat între profesioniști: doi bucătari și un patiser. Iar dumneavoastră ați gătit cot la cot cu cel care avea să câștige premiul de 30.000 de euro, după ce doi dintre finaliști s-au întrecut pentru a vă avea în echipă. Cum a fost această experiență?

- A fost validarea mea, că nu am trecut de pomană prin concurs. N-a fost cum au zis unii, "un concediu de peste 40 de zile în Grecia". A fost extrem de greu să dormi trei-patru ore pe noapte, să alergi în misiuni. Iar dorința era atât de mare să nu dezamăgesc, să câștig pentru echipă! Mie nu-mi era teamă să intru la proba individuală de gătit!

- Ce urmează după "Chefi fără limite"?

- Mi-ar plăcea la nebunie orice altă aventură. Muncesc de la 18 ani, mi-am dedicat viața familiei. Suntem oameni obișnuiți, ne-am permis un singur concediu pe an, cu copiii, acolo unde au vrut ei. Experiența "Chefi fără limite" a fost aventura vieții mele. Cred că oricine și-ar dori să trăiască așa ceva. Și mi-ar plăcea să mai încerc! Aș zice că fac față, și prind și la public. Mi-a "bubuit" pagina de Facebook, am primit mesaje care m-au făcut piele de găină. Și nu de la persoane care ar putea avea nevoie de ceva de la Primăria Galați! Oameni din alte orașe!

Ce mi-ar plăcea foarte mult mie sunt emisiunile lui Nea Marin, unde cred că m-aș potrivi foarte bine. Păi eu aș face mâncare acolo de i-aș zăpăci pe toți! Mi-ar plăcea extraordinar de mult să ajung acolo.

- Rapiditatea, eficiența, implicarea pe care le-ați dovedit cu prisosință în emisiune, în misiuni sau la gătit, n-ar fi posibile și în administrație? Sau ține totul de legi și de proceduri?

- Nu am funcție de conducere, dar dacă i-ați întreba pe oamenii cu care intru în contact, ați afla că eu caut soluții, nu încerc să scap de problemele lor. Prefer să stau de vorbă cu omul, să-i dau soluția, nu să cheltuiască banii și să arunce hârtiile. Oamenii spun că vin de drag la mine, că nu sunt ca orice funcționar public! Chiar dacă nu ține de compartimentul meu și îl văd pe om debusolat, îl întreb cu ce îl pot ajuta. Nu costă nimic să îndrumi omul, să te uiți pe o hârtie, să îi spui unde să facă o cerere.

Eu aș putea să mă las de Primărie, să-mi deschid o afacere, cu un împrumut, dar îmi place al naibii de mult să lucrez în administrație. Am 23 de ani de lucru cu publicul! Că am lucrat opt ani la Poșta Română, zece la Primăria Independența, iar după aceea, la Primăria Galați. Îmi place să ajut oameni, și nu e o lozincă. Și îi ajut așa cum mi-ar plăcea mie să fiu tratată când ajung într-un birou.

Cine este Mariana Tarbuc

"Sunt un om simplu, care a apărut la o emisiune tv. Nu vedetă!", a ținut să ne spună "Primărița" Mariana Tarbuc, finalistă la "Chefi fără limite".

Deși la nunți nu-i place să fie filmată, nu a avut nici trac, nici emoții când s-a trezit înconjurată de o pădure de camere tv. E drept, în primul port, văzând desfășurarea de forțe s-a gândit: "Doamne, Maica Domnului, unde am venit!", dar pe urmă n-a avut nicio problemă.

A învățat să gătească din copilărie, după cum ne-a mărturisit: "În clasa a VI-a, la soba veche, cu ciocălăi de porumb, făceam ardei umpluți. Bine, în felul meu de copil! Sărea oala de pe foc, dar când venea maică-mea de la CAP avea ceva să mănânce! M-am măritat la 18 ani. Salariile, și al meu și al soțului, erau mici şi de aici a plecat totul: din mai nimic, din alimente simple și ieftine, să fac preparate cât mai multe şi mai gustoase. Fac tot felul de prăjituri şi apoi ajung să mă întreb ce-am pus în ele. O să trebuiască să încep să-mi notez, pentru că sunt persoane care mănâncă şi vor din nou. Norocul meu e că fac poze şi îmi aduc aminte".

În urma probei de brunch din Meteora, a rămas prietenă cu proprietara hotelului, care o așteaptă în vară cu familia.

Citit 20616 ori Ultima modificare Miercuri, 11 Mai 2022 11:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.