Claudia Robu, producător de emisiuni de operă la TVR Cultural și managerul general al Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România, s-a aflat, de asemenea, în sală la spectacolul Teatrului Naţional de Operă şi Operetă "Nae Leonard" cu "La Bohème" de G. Puccini, şi a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări referitoare la acesta. Iată, pe scurt, răspunsurile sale, cu menţiunea că spaţiul tipografic nu ne permite reproducerea integrală a acestora, varianta respectivă putând fi citită pe www.viata-libera.ro.
- Pe o scară valorică de la 0 la 10, unde s-ar situa, în opinia dvs., spectacolul cu opera "La Bohème", al Teatrului Național de Operă şi Operetă "Nae Leonard" din Galați?
- În debutul opiniei mele pot spune că mă limitează să spun că se situează doar la… 10. Din fericire, această scară valorică poate fi întrecută doar cu barometrul sufletului. De altfel, cel mai bun “critic muzical”.
Surpriza prezenței Teatrului Național de Operă și Operetă “Nae Leonard” cu unul dintre cele mai iubite titluri ale liricii mondiale - în cadrul Bucharest Opera Festival ediția a III-a - și în care au fost distribuiți doar tineri soliști cu voci splendide și bine educate, ne-a bucurat într-o asemenea măsură, încât scara valorică subliniată în întrebare mă obligă să-i depășesc cu mult limita de sus. De ce? “Aerul boem” a fost atât de veridic și de pătrunzător (de la prima notă a orchestrei, primele sunete ale vocilor celor patru tineri boemi) încât și acum, când răspund întrebării dumneavoastră, spun “Bis!” producției teatrului liric de la malul Dunării, cel care deține o istorie importantă în spațiul liric românesc.
- Dacă ar fi să alegeți trei atribute pentru a descrie spectacolul, care ar fi acelea?
- Dăruire, Tinerețe, Simplitate. Și dați-mi voie să mai adaug câteva cuvinte care să-mi permită să creionez portretul spectacolului, un portret poate și puțin inspirat de pictorul Marcello, excelent interpretat de către baritonul Alin Munteanu, o voce pe care am descoperit-o acum câțiva ani la Universitatea Națională de Muzică București și care observ că se află în cea mai bună companie: aceea a Teatrului Național de Operă și Operetă “Nae Leonard”. Așadar, în toate culorile și nuanțele pe care vi le imaginați și, desigur, însoțiți de muzica lui Puccini aș completa cu: Bucurie, Carismă, Joacă, Prietenie, Viață, Speranță, Lumină.
În acest mic “tablou” se regăsesc toate personajele interpretate de către soliștii și corul Teatrului din Galați, pe scena Operei Naționale București.
Permiteți-mi ca pe lângă atribute să amintesc într-un “legato puccinian” și prezența-unicat a distribuției care a ridicat sala în picioare - la final de spectacol - și a primit cele mai multe aplauze: Soprana Lorena Puican a interpretat o Mimi ingenuă, cu o voce care a reușit să transpună fidel fiecare cuvânt. S-au înțeles până și intențiile virgulelor care se află între anumite cuvinte ale partiturii dedicate rolului său, a accentuat atât de fin dublele care se regăsesc în limba italiană! Duble care sunt vitale pentru un artist liric și… liniștitoare pentru cei din sală. Spre bucuria noastră, avem de-a face cu o generație aplecată către un studiu temeinic și nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
Rodolfo, interpretat de tenorul Paul Lungu a fost o altă revelație pentru publicul iubitor de operă. A construit personajul în cel mai fidel mod aducând, desigur, note personale pe care… le-am pus la rever.
“La Bohème” este o operă plină de culoare. Or, Musetta este cea care schimbă (pentru un moment) cursul lin al libretului. Roșul este accentul acestui tablou boem. “La gente sosta e mira”. Asta este și intenția: aceea de a ne opri și de a o privi lung, de a afla care este rolul ei în “viața” acestui libret.
Spumoasa prezență a sopranei Lorena Mărginean în rolul Musettei ne-a implicat în efervescența, în jocul aproape copilăresc de cuvinte, reacții care vin din partea celei care nu a împărtășit până la capăt iubirea pentru Marcello, în evantaiul de stări al celei care spre finalul operei își arată adevărata latură a personalității sale. Și toate acestea, datorită interpretării inteligente și a modului în care a știut să își conducă vocea.
Regia lui Paolo Bosisio le servește din plin tinerilor artiști transmiterea mesajului operei - scrisă după romanul lui Henri Murger- cu o naturalețe pe care am regăsit-o pe multe scene lirice internaționale.
Schaunard a fost interpretat de către Dominic Cristea. Un alt nume pe care l-am reținut din Conservatorul de la București. Un tânăr ambițios care caută mereu cea mai bună variantă a vocii sale în funcție de rolul pe care îl abordează. Distribuția a fost fericit completată și de către Sebastian Băncilă, în filosoful Colline. O interpretare rafinată și o prezență aparte.
Țin să felicit orchestra și corul acestui teatru. Iar dirijorul Traian Ichim a reușit cu măiestrie să balanseze perfect sunetul orchestrei pentru a se auzi toate culorile și nuanțele fiecărei voci în parte.
Întreg colectivul a îmbrăcat scena și sala Operei Naționale București cu o energie tânără, inspiratoare, plină de sens și care ne menține vie speranța că OPERA nu moare.
- Ce considerați că ar trebui îmbunătățit şi ce ar trebui să se întâmple pentru ca realizările artiştilor gălățeni să fie mai bine cunoscute la nivel național?
- Din punctul meu de vedere, la nivel local, pârghiile promovării acestei instituții valoroase sunt bine puse în practică. Artiștii acestei instituții trebuie să fie conștienți de importanța spațiului online în care pot promova teatrul unde aceștia își desfășoară activitatea. Să se sprijine reciproc, artiștii între ei, iar informația circulă până devine... știre.
Să fie pregătiți în orice moment pentru a da interviuri, pentru a ști să prezinte un eveniment în care urmează să cânte sau în care vor fi prezenți alți colegi și cărora să știe să le valorifice imaginea. Este un lucru la care este bine să reflecteze și pe care să îl pună în practică. Ajută enorm. Atât pentru imaginea lor, cât și pe aceea a instituției în care își afirmă talentul. Totul reprezintă muncă de echipă.
Un alt punct important: parteneriatele media radio/tv naționale. Participarea în cadrul emisiunilor de specialitate unde putem afla noutățile stagiunilor, ce manifestări vor avea loc în afara titlurilor discutate în avans etc.
M-ar bucura enorm să știu că într-o bună zi (sau seară) am putea viziona un spectacol de operă - marca acestui teatru - pe canalul cultural principal al Televiziunii Române - TVR Cultural. Sunt foarte mulți telespectatori care iubesc opera și nu reușesc să ajungă în toate orașele unde există teatre lirice. Iar acest post poate veni în întâmpinarea acestora și cu o producție în care se regăsesc cele mai tinere voci lirice din România.
Trăim într-un timp în care observăm că modestia nu își are locul. Mai ales când vine vorba despre o instituție care aduce un mare plus culturii românești, care investește în tineri și care în curând împlinește 70 de ani de activitate, iar mediatizarea încă nu este pe măsura valorii acesteia.
Însă putem “valorifica “ această lipsă de modestie prin acest plus: mass-media. Insist în a fi prezent acest teatru, cât mai des cu putință, în mass-media românească. Merită și… merităm să ne mândrim cu astfel de stindarde. Iar domnul Teodor Niță, managerul Teatrului de Operă și Operetă “Nae Leonard”, împreună cu echipa sa așează această instituție printre cele mai importante teatre lirice din țară.
