- D-le profesor, timp de șapte ani ați coordonat Festivalul Internațional al Aforismului de la Tecuci. Care a fost noutatea pe care ați dorit să o impuneți?
- Sunt mai multe, dar mă voi referi de data aceasta doar la una: atragerea tinerilor, dar și a adulților spre lectura literară. Aceasta pentru că în statisticile naționale, dar mai ales în cele străine, figurăm cu regularitate pe ultimul loc la acest capitol. Cumplit e că această informație este privită de factorii responsabili ca o fatalitate, căreia nu i se poate opune nimeni.
- Ați reușit să zdruncinați această inerție?
- În bună parte, da, transformându-i pe elevii cu care am lucrat (circa 300 la fiecare ediție), din spectatori pasivi, într-un fel de actori, ba chiar creatori, pe alocuri. Îndrumați de pasionații lor profesori, cărora le mulțumesc din suflet de câte ori am ocazia, ei au adunat aforisme din cărți și de pe internet, le-au grupat tematic, le-au comentat (în fața zecilor de scriitori oaspeți), polemizând uneori bătăioși cu autorii lor, au inventat tot soiul de concursuri și au transformat unele cugetări în desene. Impresionat de creativitatea lor, academicianul Naji Naaman, primul președinte de onoare al Festivalului Internaţional al Aforismului, a adunat lucrările lor într-o carte, tradusă în șase limbi și difuzată în mai multe țări.
- Am participat recent la lectura pe care ați susținut-o la Ateneul "Pelin", având ca invitați elevi de la Colegiul Național "Calistrat Hogaș" (însoțiți de profesoara Corina Olaru, una dintre cele mai pasionate și mai inimoase prietene ale festivalului) și pe admirabilii seniori ai Asociației Pensionarilor din Tecuci (condusă cu un nespus talent organizatoric de Nuța Donici), prezenți cu regularitate la viața culturală a urbei. Am admirat complexitatea și autenticitatea comentariilor făcute, precum și ideea de a introduce în program aforisme și epigrame.
- De șapte ani, practicăm și stimulăm lecturile publice interactive. Eu am renunțat la coordonarea festivalului (dar l-am lăsat pe mâini foarte bune) și am înființat Uniunea Aforiștilor din România, organizație care are ca obiectiv fundamental desfășurarea acestor lecturi publice.
- Pot genera ele miracole?
- Nu trebuie să exagerăm, dar despre unele împliniri spectaculoase putem vorbi.
- Care este secretul și ce reguli se impun a fi respectate?
- Literatura noastră și-a pierdut cititorii din cauza mai multor factori, dintre care doi sunt distrugători: Legea Audiovizualului nu obligă canalele media (televiziuni, radio etc) să aibă emisiuni culturale de înaltă ținută artistică, iar Ministerul Culturii acceptă ca majoritatea editurilor să funcționeze fără redactori de carte, inundând în felul acesta piața cu imense cantități de maculatură. Așa s-a ajuns la pervertirea gustului artistic al poporului român.
- Au și scriitorii vreo vină?
- Da, dar nu pot fi acuzați de rea intenție. În evoluția artei apar, din când în când, șocuri avangardiste, care, sfidând gustul comun de până atunci, ridică stacheta calității. Omul comun respinge, pe moment, oferta, apoi o acceptă. După ce te-ai obișnuit, să zicem, cu Rafael, e greu să-l accepți pe Picasso, dar el s-a impus. Şi Brâncuși a fost aspru contestat iniţial, dar timpul i-a dat dreptate.
Ei bine, postmodernismul de astăzi nu s-a limpezit încă, deși ființează de decenii bune. Deocamdată, el băltește în zona contestărilor, inclusiv în literatură. De aceea, nu putem recâștiga cititorii oferindu-le numai creații postmoderniste. Trebuie să pornim de la dulcele stil clasic și apoi să urcăm cătinel spre culmile prezentului. Există și astăzi poeți moderni, destul de accesibili. Așa ne-am construit prietenii, admiratorii și practicanții lecturii literare. Evident, am chemat în ajutor și celelate arte: muzica clasică, filmele adecvate tematic, artele plastice, invitarea unor personalități etc.
