Mamei tale...cruce mai uşoară
decât greul dus n-atâta viaţă
pentru pacea sufletelor noastre,
pentru dorul care ne învaţă
cum să nu se-ntâmple vro uitare
sau vro rătăcire-n viitor,
cum să-i fie-n toată veşnicia
somnul...şi pământul mai uşor!
Gând pios şi dreaptă plecăciune
la mormântul ei, în care toată
starea nesfârşirii înfăşoară
liniştea-n adânc desfăşurată,
unde se aude ce aproape-i
vindecarea-n timp ne/cunoscut,
ce aproape-s marginile vieţii
prin triumful altui început!
Într-o viaţă nu-i fără de lege
nici o stare veselă sau tristă...
însă, după astă contra/stare,
nici o stare-n veci nu mai există!
Mamei tale, mamei mele, mamei
lui şi mamei mamei tuturor,
fie-le ţărâna mai uşoară-n
tot ne/cunoscutul următor!
