Codul penal defineşte infracţiunea de abandon de familie ca fiind fapta persoanei care, având obligaţia legală de întreţinere faţă de persoana îndreptăţită, o părăseşte, o alungă sau o lasă fără ajutor, expunând-o unor suferinţe fizice sau morale.
De asemenea, săvârşeşte infracţiunea de abandon de familie persoana care, cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte obligaţia de întreţinere prevăzută de lege sau nu plăteşte, pe o perioadă de trei luni, pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească. Termenul de trei luni se calculează de la data ultimei plăţi a pensiei de întreţinere sau de la data la care hotărârea a devenit executorie.
Persoanele între care există obligaţia de întreţinere sunt indicate în Codul civil, şi anume: între soţ şi soţie, părinţi şi copii, bunici şi nepoţi, fraţi şi surori, precum şi între alte persoane prevăzute de lege.
Potrivit Codului penal, constituie infracţiunea de abandon de familie şi neexecutarea, cu rea-credinţă, de către persoana condamnată, a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.
În practica instanţelor de judecată s-a reţinut că reaua-credinţă a inculpatului rezultă din faptul că, deşi a realizat sau putea să realizeze venituri în perioada în care a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, acesta nu şi-a achitat obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească.
Pentru tragerea la răspundere penală a celui vinovat trebuie ca persoana vătămată să depună plângere la poliţie sau direct la procuratură. În lipsa acestei plângeri, nu se poate întocmi dosar penal.
Persoana care săvârşeşte infracţiunea de abandon de familie, în vreuna dintre modalităţile sus-menţionate, poate fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la şase luni la trei ani sau cu amendă. În cazul în care inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile înainte de terminarea urmăririi penale (în perioada în care se efectuează cercetări de către organele de poliţie), fapta acestuia nu va mai fi pedepsită. Dacă până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea de abandon de familie, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa de judecată dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar şi în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
