Cu privire la numele de familie pe care urmează să îl poarte în timpul căsătoriei, viitorii soţi pot opta pentru una din următoarele posibilităţi reglementate de Codul Civil:
- fiecare soţ să îşi păstreze numele avut anterior căsătoriei;
- ambii soţi să poarte, ca nume comun, numele lor reunite;
- ambii soţi să poarte, ca nume comun, numele unuia dintre ei;
- un soţ să îşi păstreze numele avut anterior căsătoriei, iar celălalt soţ să poarte numele lor reunite.
Întrucât enumerarea sus-menţionată privind alegerea numelui de familie pe care soţii îl vor purta în timpul căsătoriei este prevăzută limitativ de lege, ofiţerul de stare civilă nu poate încuviinţa o altă variantă (ex., soţii nu pot opta să poarte în timpul căsătoriei numele altei persoane sau să poarte fiecare numele celuilalt).
Înţelegerea referitoare la numele de familie pe care îl vor purta viitorii soţi trebuie exprimată personal în declaraţia de căsătorie.
Soţii sunt obligaţi să poarte numele pe care l-au ales la încheierea căsătoriei.
În cazul în care soţii au convenit să poarte un nume comun (numele unuia dintre soţi sau numele lor reunite), niciunul dintre ei nu poate solicita schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimţământul expres al celuilalt soţ, în condiţiile legii.
Numele soţilor după divorţ
În legătură cu numele pe care foştii soţi urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei, Codul civil prevede următoarele alternative:
- soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei şi, astfel, dacă au ales calea judiciară pentru divorţ, instanţa de judecată ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ;
- în lipsa unei înţelegeri între soţi cu privire la păstrarea numelui după divorţ, pentru motive temeinice, justificate de interesul legitim al unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa de judecată poate să încuviinţeze cererea soţului care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, să păstreze acest nume şi după divorţ.
De exemplu, în practica instanţelor de judecată au fost considerate motive temeinice pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei faptul că soţul este cunoscut în viaţa socială şi profesională cu numele din căsătorie sau când locuinţa copilului minor a fost stabilită la părintele care solicită păstrarea numelui de familie dobândit prin încheierea căsătoriei pentru a purta acelaşi nume cu copilul.
În cazul în care nu a intervenit o înţelegere între soţi cu privire la nume sau dacă instanţa de judecată nu a încuviinţat păstrarea acestuia, după divorţ fiecare dintre foştii soţi revine la numele pe care l-a avut anterior căsătoriei.
Dacă soţii au nume de familie diferite, schimbarea pe cale administrativă a numelui unuia dintre soţi se poate face fără a fi necesar consimţământul celuilalt soţ.
