Reabilitarea este instituţia juridică care are scopul de a înlătura, în anumite condiţii prevăzute de legea penală, consecinţele condamnării unei persoane care a săvârşit o infracţiune. Reabilitarea judecătorească operează la cererea persoanei condamnate sau a moştenitorilor săi. Reabilitarea judecătorească este constatată de instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate.
Cererea de reabilitare se depune fie la instanţa care a soluţionat cauza la fond, fie la instanţa de acelaşi grad în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul persoana în drept să obţină reabilitarea.
Condiţiile în care se poate obţine reabilitarea judecătorească
Pentru a putea opera o astfel de cerere, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, expres prevăzute de lege. În primul rând, trebuie ca cel condamnat să nu fi suferit o nouă condamnare în termenele prevăzute în mod distinct de lege, în funcţie de pedeapsa aplicată. Condamnatul trebuie să poată face dovada că îşi asigură existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste sau că are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă. O altă cerinţă este cea de a se face dovada că persoana condamnată a avut o conduită bună.
Pentru a beneficia de reabilitarea judecătorească trebuie să dovedească că a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, cu excepţia situaţiilor în care partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.
Termenul de reabilitare judecătorească începe să curgă de la data la care se consideră că a fost executată pedeapsa. Face excepţie de la regulă graţierea condiţionată, caz în care termenul de reabilitate curge de la data aplicării actului de graţiere şi nu de la data împlinirii termenului de încercare.
În situaţia în care există condamnări succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa cea mai mare aplicată şi începe să curgă de la data executării ultimei pedepse.
Instanţa poate dispune anularea reabilitării, atunci când după acordarea acesteia se descoperă că persoana a suferit o altă condamnare, care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi determinat respingerea cererii de reabilitare. Singura excepţie este cea în care instanţa cunoştea că există o nouă condamnare, însă nu a luat-o în seamă la acordarea reabilitării.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată şi restul despăgubirilor, dacă se constată că această condiţie nu a fost îndeplinită, însă nu există rea-credinţă din partea persoanei condamnate, se poate dispune totuşi reabilitarea.
În situaţia în care persoana care are dreptul de a beneficia de reabilitare a decedat fără a depune o astfel de cerere, aceasta poate fi depusă de moştenitorii persoanei respective, însă cu condiţia ca persoana beneficiară să fi trăit până la împlinirea termenului de reabilitare.
