Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (modificată şi completată) prevede că părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, trebuie să anunţe în scris Serviciul public de asistenţă socială din localitatea unde se află domiciliul copilului cu cel puţin 40 de zile înainte de a părăsi ţara.

În această notificare, persoana în cauză trebuie să precizeze:

- perioada în care părintele va fi plecat la muncă în străinătate;

- numele şi prenumele copilului care rămâne în grija altei persoane;

- numele şi prenumele persoanei care urmează să se ocupe de întreţinerea copilului în perioada respectivă.

Persoana indicată să exercite autoritatea părintească cu privire la persoana copilului pe perioada absenţei părinţilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să facă parte din familia extinsă (rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv: bunicii, străbunicii, unchiul, mătuşa, verişorii, etc.);

- să aibă cel puţin 18 ani;

- să poată asigura condiţiile materiale şi garanţiile morale pentru creşterea şi îngrijirea copilului.

În termenul legal de 40 de zile, Serviciul public de asistenţă socială are obligaţia să facă evaluările necesare pentru a aprecia dacă persoana în grija căreia urmează să rămână copilul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a fi propusă instanţei de judecată în vederea confirmării ca persoană aptă să i se delege temporar exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la copil.

Nerespectarea de către părinţi a obligaţiei de a anunţa Serviciul public de asistenţă socială că urmează să plece la muncă în străinătate lăsându-şi copilul în ţară constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 500 de lei şi 1.000 de lei.

Cererea privind delegarea temporară a autorităţii părinteşti se soluţionează în regim de urgenţă de tribunalul în circumscripţia căruia se află domiciliul copilului, potrivit Codului de procedură civilă.

Persoana căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească este chemată în faţa instanţei pentru a-şi exprima acordul privind cererea formulată.

În soluţionarea cererii pentru delegarea autorităţii părinteşti, instanţa de judecată are în vedere, pe lângă înscrisurile din dosar, concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, precum şi opinia copilului.

Ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, însă poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit această vârstă, dacă instanţa de judecată consideră necesar pentru soluţionarea cererii.

Opinia copilului ascultat este luată în considerare în raport cu vârsta şi cu gradul său de maturitate.

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa de judecată dispune delegarea  temporară a autorităţii părinteşti asupra copilului către persoana care se va ocupa de întreţinerea acestuia pe durata absenţei părinţilor, dar nu mai mult de un an, indiferent cât timp intenţionează părintele (sau părinţii) să rămână la muncă în străinătate.

Hotărârea judecătorească de confirmare a delegării autorităţii părinteşti trebuie să cuprindă menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se delegă şi perioada pentru care s-a dispus delegarea.

Instanţa comunică, din oficiu, o copie a acestei hotărâri judecătoreşti primarului de la domiciliul părinţilor, precum şi primarului de la domiciliul persoanei căreia i s-a  delegat exercitarea autorităţii părinteşti.

Cererea pentru delegarea autorităţii părinteşti este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Citit 4907 ori Ultima modificare Luni, 26 Martie 2018 21:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.