Atunci când există hotărâri străine care nu sunt duse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligaţi să le execute, acestea pot fi puse în executare pe teritoriul României în baza încuviinţării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripţia căruia urmează să se efectueze executarea, după parcurgerea unei proceduri specifice denumită exequatur.
Pentru a fi încuviinţată, hotărârea străină trebuie să fie definitivă, potrivit legislaţiei statului care a pronunţat-o. Instanţa care a pronunţat hotărârea trebuie să fi avut competenţa să judece procesul fără ca aceasta să fie întemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicţii. De asemenea, trebuie să existe reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.
Cererea de încuviinţare a executării silite va fi însoţită şi de dovada caracterului executoriu al hotărârii străine, eliberată de instanţa care a pronunţat-o, şi se soluţionează prin hotărâre, cu citarea părţilor, potrivit regulilor de asistenţă judiciară internaţională.
Dacă, cu prilejul judecării cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa are îndoieli sau nelămuriri, poate cere persoanei solicitante să dea explicaţii sau poate cere explicaţii debitorului obligaţiei.
Încuviinţarea poate fi parţială, dacă hotărârea străină conţine soluţii asupra mai multor capete de cerere care sunt disociabile, iar executarea nu poate fi încuviinţată pentru toate capetele de cerere.
Pentru hotărârile străine care stabilesc o obligaţie alimentară prin vărsăminte periodice, încuviinţarea executării are loc o singură dată, atât pentru vărsămintele scadente, cât şi pentru cele subsecvente. O hotărâre ulterioară va fi supusă unei noi proceduri a încuviinţării executării.
Dacă hotărârea străină conţine obligaţia de plată a unei sume de bani, stabilită în moneda străină, prin hotărârea de încuviinţare se va dispune conversia la cursul de schimb al zilei când hotărârea a devenit executorie în statul emitent. Până la data conversiei, dobânda este guvernată de legea instanţei care a pronunţat-o. După această dată, se aplică prevederile naţionale în ceea ce priveşte dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării se emite titlul executoriu, în condiţiile legii româneşti, fiind menţionată în acesta şi hotărârea de încuviinţare. Hotărârea străină care a fost pronunţată de o instanţa competentă are în România forţa probantă în ceea ce priveşte constatările pe care le cuprinde, dacă satisface exigenţele necesare autenticităţii sale, conform legii statului de unde emană. În cazul în care cele constatate în hotărârea străină nu sunt compatibile cu normele de drept internaţional privat român, acestea nu beneficiază de forţă probantă.
În ceea ce priveşte hotărârile care stabilesc obligaţii fiscale prevăzute de legea străină este necesar a fi îndeplinită condiţia reciprocităţii pentru ca acestea să poată fi recunoscute şi executate în România.
