Evaluaţi acest articol
(24 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Revizuirea în materie civilă este calea extraordinară de atac prin intermediul căreia partea interesată sau procurorul solicită, în condiţiile expres prevăzute de lege, schimbarea ori, după caz, anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate asupra fondului sau prin care se evocă fondul cauzei.

Sunt susceptibile de revizuire următoarele hotărâri:
- hotărârile pronunţate de prima instanţă, care nu pot fi atacate cu apel, cu excepţia  hotărârilor prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă sau anulată în baza unei excepţii procesuale (fără să fie soluţionate pe fond);
- hotărârile pronunţate de instanţa de apel prin care a fost respins apelul ca nefondat sau s-a admis apelul şi s-a schimbat sentinţa atacată;
- hotărârile pronunţate de instanţa de recurs în urma rejudecării fondului după casarea cu reţinere a sentinţei, etc.
De regulă, nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile primei instanţe prin care nu s-a  rezolvat ori nu s-a  evocat fondul cauzei (ex., hotărârea de declinare a competenţei instanţei, hotărârea prin care s-a constatat perimarea cererii), hotărârea prin care apelul a fost respins ca tardiv, inadmisibil ori pentru alt motiv care împiedică soluţionarea fondului, hotărârea prin care s-a respins recursul ca tardiv sau a fost anulat ca netimbrat ori nemotivat, etc.
Cererea de revizuire poate fi formulată numai de persoanele care au  participat la judecată sau succesorii procesuali ai acestora, precum şi de către procuror, indiferent dacă a participat sau nu la judecată (ex., în cauzele în care se impune apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor).
Motivele pentru care poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri judecătoreşti în materie civilă sunt expres şi limitativ enumerate de Codul de procedură civilă, şi anume:
- când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat  asupra unui  lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
- dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă (obiectul cauzei a dispărut fizic);
- în situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat  definitiv pentru o infracţiune referitoare la cauza respectivă sau dacă hotărârea s-a pronunţat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;
- în ipoteza în care un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste  împrejurări  au influenţat hotărârea pronunţată în cauză;
- când, după pronunţarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi  înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
- dacă a fost casată, anulată ori schimbată hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
- în situaţia în care statul sau alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi sau au fost apăraţi cu viclenie de cei obligaţi să-i apere;
- când există hotărâri definitive potrivnice, pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
- dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
- în situaţia în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
- când, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.
Cererea de revizuire trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă, printre alte menţiuni, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori după caz, denumirea şi sediul, numărul dosarului, hotărârea care se atacă şi instanţa care a pronunţat-o, motivele pentru care se solicită revizuirea, probele în dovedirea acestor motive (înscrisuri) şi semnătura revizuentului.
Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul  termenului prevăzut de lege.
În cazul nemotivării, sancţiunea ce se aplică este nulitatea cererii.
Termenul general (de drept comun) pentru exercitarea revizuirii este de o lună, iar momentul de la care începe să se calculeze este reglementat de Codul de procedură civilă în funcţie de motivele invocate.
Acelaşi cod instituie şi termene speciale de exercitare a revizuirii (ex., termenul de 15 zile în cazul în care partea, printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, a fost împiedicată să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre împrejurarea respectivă).
Cererea de revizuire se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită (regula generală), iar în cazul în care motivul revizuirii vizează hotărâri definitive potrivnice, cererea se va  depune la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre.
Soluţionarea cererii de revizuire se face potrivit dispoziţiilor procedurale privind cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
Întâmpinarea este obligatorie şi trebuie să fie depusă la dosar cu minim cinci zile înaintea primului termen de judecată.
Hotărârea pronunţată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă pentru hotărârea revizuită.
Cererea de revizuire se taxează cu 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

Revizuirea în procesul civil (II)

Citit 2954 ori Ultima modificare Marți, 07 August 2018 13:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.