Evaluaţi acest articol
(4 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Cheltuielile de judecată sunt sumele de bani pe care le suportă părţile pe parcursul desfăşurării procesului civil.

Aceste cheltuieli constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor şi experţilor, sumele pentru administrarea  probelor (ex., sumele cuvenite martorilor pentru deplasarea la instanţă), precum şi alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (ex. sumele plătite pentru fotocopierea unor înscrisuri din dosar).
Persoana care câştigă procesul poate solicita părţii adverse să-i plătească cheltuielile de judecată.
Cererea însoţită de dovezi trebuie să fie  formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Regula generală privind suportarea şi acordarea acestor cheltuieli este prevăzută de Codul de procedură civilă şi se întemeiază pe ideea de culpă procesuală a părţii. Astfel, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată.
La fel ca orice pretenţie solicitată în proces, existenţa şi cuantumul cheltuielilor de judecată trebuie dovedite, în condiţiile legii, de partea care le pretinde.
În cazul în care instanţa de judecată a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, chiar dacă această cerere a fost făcută pe parcursul procesului sau în momentul închiderii dezbaterilor, persoana interesată poate să solicite, în termenul de exercitare a căii de atac, completarea hotărârii judecătoreşti în sensul pronunţării instanţei asupra cheltuielilor de judecată.
De menţionat că, pentru a proteja partea care a pierdut procesul împotriva unor eventuale abuzuri, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanţei de judecată de a reduce motivat, chiar şi din oficiu, onorariile cuvenite avocaţilor, atunci când constată că acestea sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama de circumstanțele cauzei.
Instanţa de judecată nu poate, însă, micşora cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi sumele cuvenite martorilor.
Cheltuielile de judecată pot fi cerute şi pe cale separată.
Astfel, persoana care nu a solicitat cheltuieli de judecată, deşi a câştigat procesul, are posibilitatea  de a formula o acţiune separată în pretenţii împotriva părţii adverse în termen de trei ani de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a obţinut câştig de cauză.
Competenţa de soluţionare a unei asemenea acţiuni revine judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoarea solicitată (judecătoria soluţionează cereri în valoare de până la 200.000 de lei inclusiv).
Acţiunea este supusă taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretenţiilor solicitate, chiar dacă cererea care a format obiectul litigiului din care provin cheltuielile respective a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Hotărârea judecătorească de obligare la plata cheltuielilor de judecată poate fi pusă în executare în termen de trei ani de la data rămânerii definitive.

Citit 1222 ori Ultima modificare Luni, 04 Noiembrie 2019 17:04

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro