Recunoaşterea paternităţii copilului conceput şi născut în afara căsătoriei se poate face în formele expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume:
- prin declaraţie la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la Serviciul de stare civilă din cadrul primăriei în a cărei rază teritorială se află părintele. Această declaraţie se face odată cu înregistrarea naşterii copilului sau la o dată ulterioară.
- prin înscris autentic (înscris întocmit de notarul public sau alt înscris considerat de lege autentic). De asemenea, este autentică şi mărturisirea exprimată în faţa instanţei de judecată şi consemnată în încheierea de şedinţă, precum şi în hotărârea finală a instanţei.
- prin testament (autentic, olograf sau privilegiat). În cazul în care recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestui act va fi trimisă Serviciului de stare civilă (sau Serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor) competent, pentru efectuarea menţiunii corespunzătoare în registrul de stare civilă.
Recunoaşterea filiaţiei are ca efect juridic principal stabilirea paternităţii copilului faţă de bărbatul care l-a recunoscut.
Ca şi înainte de recunoaştere, copilul rămâne tot din afara căsătoriei, însă cu filiaţia stabilită faţă de tată. Această schimbare a statutului civil al copilului recunoscut produce efecte cu privire la numele şi locuinţa acestuia, autoritatea părintească şi obligaţia legală de întreţinere faţă de copil, etc.
Dacă recunoaşterea paternităţii se face în momentul declarării naşterii copilului, datele cu privire la tatăl acestuia se înscriu în rubricile corespunzătoare din actul de naştere.
În situaţia în care recunoaşterea paternităţii se face ulterior, aceasta se înscrie prin menţiune pe marginea actului de naştere al copilului.
