BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (II)

BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (II)
Plasamentul copilului este măsura de protecţie specială cu caracter temporar
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

În situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor sau nu poate fi lăsat în grija acestora, pentru protejarea intereselor sale, se iau măsuri de protecţie speciale.

Aceste măsuri sunt prevăzute în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, şi anume:

- plasamentul;

- plasamentul în regim de urgenţă;

- supravegherea specializată.

Plasamentul copilului este măsura de protecţie specială cu caracter temporar, care poate fi dispusă pentru următoarele  categorii de copii:

- copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

- copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

- copilul abuzat sau neglijat;

- copilul găsit sau părăsit în unităţi sanitare;

- copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Plasamentul se instituie, după caz, la: o persoană sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial. Acest serviciu asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului.

Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Pe durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistentul maternal, fiind interzis plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial.

Familia extinsă include rudele copilului, până la gradul al patrulea inclusiv (bunicii, străbunicii, unchiul mătuşa, verişorii, etc.), iar din familia substitutivă fac parte persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul al patrulea şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.

Legea prevede că se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial pentru copilul mai mic de 3 ani, în situaţia în care acesta prezintă un handicap grav, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

În mod expres, legea precizează că la stabilirea măsurii de plasament se au în vedere următoarele aspecte:

- plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

- menţinerea fraţilor împreună;

- facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Măsura plasamentului se stabileşte de către Comisia pentru protecţia copilului dacă există acordul părinţilor privind copilul care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, precum şi copilul care a săvârşit o fapta prevăzută de legea penală şi nu răspunde penal.

Instanţa de judecată (tribunalul) stabileşte măsura plasamentului, la cererea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, atunci când copilul se află în una din următoarele situaţii:

- părinţii acestuia sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor, sunt puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi şi nu a fost instituită tutela;

- copilul a fost abuzat sau neglijat, găsit ori părăsit în unităţi sanitare.

De asemenea, instanţa de judecată dispune plasamentul copilului dacă nu există acordul părinţilor sau al unuia dintre ei pentru instituirea acestei măsuri, iar copilul, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile sau a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nu răspunde penal.

(II)

Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se instituie pentru următoarele categorii de copii:

- copilul abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

- copilul găsit sau părăsit în unităţi sanitare;

- copilul al cărui unic ocrotitor legal ori ambii ocrotitori au fost reţinuţi, arestaţi sau, din alt motiv, nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile cu privire la copil.

Această măsură se dispune de către directorul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire copilul sau îi asigură protecţia.

În cazul în care aceste persoane refuză sau împiedică efectuarea verificărilor de către reprezentanţii instituţiei de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia consideră că sunt dovezi temeinice privind existenţa unei situaţii de pericol grav pentru copil, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa de judecată, solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană sau la o familie, un asistent maternal ori într-un serviciu de tip rezidenţial.

În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa de judecată în termen de 5 zile de la data la care a fost dispusă măsura respectivă.

Dacă nu se mai menţin împrejurările care au fost avute în vedere la stabilirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate să dispună, în termen de 5 zile, revocarea acestei măsuri.

Instanţa de judecată analizează motivele care au determinat măsura adoptată de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi dispune:

- încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa;

- înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului.

Dacă plasamentul în regim de urgenţă este dispus prin ordonanţă preşedinţială de către instanţa de judecată, aceasta se pronunţă, la sesizarea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu privire la:

- înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului;

- exercitarea drepturilor părinteşti;

- obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţa de consiliere.

Altă măsură de protecţie specială a copilului este supravegherea specializată. Această măsură se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală, dar care nu răspunde penal.

În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către Comisia pentru protecţia copilului.

În lipsa acestui acord, măsura respectivă se dispune numai de către instanţa de judecată.

Măsura este temporară şi constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii (ex. frecventarea cursurilor şcolare, urmarea unor tratamente medicale, interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane).

Dacă menţinerea în familie a copilului nu este posibilă sau copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa de judecată poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu plasamentul în familia extinsă ori în familia substitutivă sau cu plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, în situaţia în care copilul săvârşeşte alte fapte penale.

Familia extinsă este formată din rudele copilului până la gradul al patrulea, inclusiv, iar din familia substitutivă fac poarte persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul al patrulea şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.

Citit 4568 ori Ultima modificare Vineri, 08 Mai 2020 03:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.