PREŢUL şi DISPREŢUL UITĂRII [spovedanie]

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

dinspre ADÂNC, dinspre ÎNALT, dinspre IUBIRE

am auzit şi am crezut: e glasul tău,

durerea ta - nimeni/nimic din tot nu poate

fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău !!!

nimeni/nimic din tot nu poate să ne-aducă

ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav,

ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,

ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf !!!

nimeni/nimic din tot nu poate să ne-nveţe

cum e să faci şi să des/faci şi să re/faci

şi să ne dai mereu aceast-alcătuire:

suflet şi rod, şi maci la grâu, şi grâu la maci !!!

nimeni/nimic din tot nu poate să ne spună

cărarea/calea din păcat spre împăcat -

am auzit durerea/glasul tău, MARIE,

şi am crezut - iarăşi, prin EL - că ne-ai IERTAT !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 8855 ori Ultima modificare Vineri, 23 Octombrie 2020 20:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.