Toate cererile românilor în materie de moștenire, în cazul succesiunii legale, trebuie depuse la judecătorie, indiferent de valoare și de obiectul lor. Pe de altă parte, testamentul reprezintă calea ideală pentru ca defunctul să îşi exprime cea din urmă dorinţă. Însă, întocmirea unui astfel de act, precum şi aplicarea dispoziţiilor sale îi pun, deseori, în dificultate pe cei care se confruntă cu asemenea situaţii.
Regulile succesiunii legale se aplică atunci când defunctul nu a dispus astfel printr-un testament asupra bunurilor sale. Ce trebuie reţinut din start este că moștenitorii legali sunt: soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie), ascendenții (părinții, bunicii și asa mai departe) și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv. Totuși, Codul civil stabilește că aceștia nu se îngrămădesc pur și simplu la moștenire, pentru că există o ordine de preferință și reguli care nu permit, de pildă, unui copil să vină la moștenirea tatălui și să împartă averea cu unchiul său. Există patru clase de moștenitori legali, care, în ordinea prezentată mai jos, vin la succesiunea unei persoane:
• clasa întâi: descendenţii (copiii și copiii acestora, indiferent de gradul de rudenie);
• clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi (părinții) şi colateralii privilegiaţi (frații și surorile, copiii acestora și nepoții de frate/soră);
• clasa a treia: ascendenţii ordinari (bunicii, străbunicii etc.);
• clasa a patra: colateralii ordinari (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului).
Soţul supravieţuitor nu exclude şi nu poate fi exclus de la moştenire de niciuna dintre categoriile sus-menţionate şi are drept la succesiune după cum urmează:
- un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului;
- o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului;
- o jumătate din moștenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului;
- trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
Moştenirea testamentară
Potrivit Codului Civil, orice persoană este capabilă de a face testament, atât timp cât legea îi permite condiţiile de fond pentru a încheia un astfel de act. Prin testament se poate dispune fie de o fracţiune din moştenire, fie de întreaga moştenire. Cele mai uzuale forme de testament sunt testamentul autentic (notarial) şi testamentul olograf (scris în întregime, semnat şi datat de mâna testatorului).
Contestarea sau revocarea testamentului
Orice testament poate fi contestat doar în instanţă. De asemenea, Codul Civil prevede că un testament nu poate fi revocat, în tot sau în parte, decât sau printr-un act legalizat de judecătoria competentă, care va cuprinde mutarea voinţei testatorului sau printr-un testament întocmit ulterior. Însă, un testament posterior care nu îl revocă pe cel anterior, nu desfiinţează din acesta decât numai acele dispoziţii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
