Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ULTIMA ȘANSĂ (torenţial tangou)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte

şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde

în ochii aceleia care/ a râs şi a plâns pentru tine

cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine

cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide

din tot ce mai este-amintire/ la geamul ce nu se deschide

 

eu nu ţi-am adus desfătare/ cuvintele mele sunt sparte

îmi umblă gheţarii prin sânge/ să afle titanice moarte

să plângă epave umplute/ cu suflete grele de viaţă

să îmble să plângă întruna/ aşa până când se dezgheaţă

aşa până când mai începe/ o dată (re)facerea lumii

pe care-am băut-o cu tine/ şi care (des)credere nu mi-i

 

blestemă-mă până s-aude/ acolo-n palatul din care

veghează nimicul şi totul/ de-a pururea jurul cel mare

şi fulgeră încă o dată/ şi tună şi plouă-n pustie

şi-mi împle izvoarele iarăşi.../ şi-ncep să-ţi aduc apă vie.

Citit 5314 ori Ultima modificare Miercuri, 10 August 2022 18:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.