Pe oriunde mergi în Palatul Justiţiei, la arhive şi nu numai, dai peste cutii în care stau frumuşel zeci de mii de dosare care îşi aşteaptă rândul să intre la locul lor - arhiva.
Preşedintele Judecătoriei, Diana Oancea (FOTO), a făcut un simplu calcul din care a reieşit că în arhivele pe care le are sub „pază” sunt peste 100.000 de dosare, dar în vreme ce 13.000 – 14.000 merg la topit, alte 28.000 intră, nereuşindu-se niciodată ca în arhive să rămână vreun loc gol.
„Procedura este că la momentul când se împlineşte termenul de casare prevăzut de lege, dosarul să meargă la topit. Când se strânge un lot de astfel de acte, transmitem o solicitare la Arhivele Naţionale, iar de acolo vin câţiva angajaţi care verifică fiecare dosar în parte şi abia apoi ni se dă undă verde pentru a le topi”.
„În cazul în care cantitatea de hârtie este mai mare, dosarele merg la o topitorie din Adjud, iar dacă este mică, vine o maşină de la un centru de colectare a hârtiei de aici din Galaţi. Ca instanţă, nu plătesc nimic, dimpotrivă se primesc nişte bani, vorbim de o sumă mică, dar aceştia merg într-un cont al Ministerului de Justiţie”, ne-a spus Diana Oancea.
Au ajuns în anul 1999…
Zilele trecute au plecat două camioane cu astfel de dosare, fiind vorba de cele din anul 1997, acum fiind triate cele din anul 1999. Judecătoria are 5 arhivari, care se ocupă de dosarele din Secţiile Penală şi Civilă şi un aprod care are în grijă „arhiva veche”, cum i se spune locului în care stau cele peste 100.000 de dosare şi care-şi are menirea lui din 1968 încoace.
„Sunt şi probleme pe care trebuie să le rezolvăm din mers. Spre exemplu legea nu prevede un termen de casare pentru investirile cu formulă executorie sau pentru executări, noi însă le asimilăm altor dosare şi merg şi acestea la topit. De asemenea, pentru acţiuni care au ca obiect diverse pretenţii se prevede un termen de trei ani, pentru cele comerciale, de 30 de ani, iar înfiinţările de asociaţii agricole trebuie să stea în arhivă 50 de ani”.
„Problema este că nu mai avem spaţiu în arhivă, motiv pentru care dosarele care ar trebui să stea acolo, îşi găsesc locul pe oriunde se poate. Nu mai avem spaţiu pentru asociaţii şi fundaţii, nu mai avem nici pentru executările silite, dar mica reformă vine să rezolve oarecum această ultimă problemă în sensul că oamenii nu vor mai fi obligaţi, ca până acum, să ne aducă şi nouă un exemplar al dosarului lor”, a mai spus Oancea.
Practic, pe lângă zecile de mii de suflete care trec pragul sălilor de judecată se adună tot atâtea dosare care au iscat istorie la vremea lor şi care au un singur drum – topitoria.
