DIN CÂND ÎN CÂND (poem la capătul răbdării)

DIN CÂND ÎN CÂND (poem la capătul răbdării)
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

(!) din când în când (mai des, mai rar)/ zicea că trebuie să vină,

zicea că fuge în trecut,/ aici, la mine, în grădină,

zicea că lasă-n viitor/ prezentul tot, minciuna toată,

şi vine-ncoace, s-adormim/ aici, la mine, în livadă,

şi să visăm ce n-am visat/ în viitor, măcar o dată:

cămaşa mea de mire-iov,/ rochia ei de miră-fată,

şi-o nuntă lungă, pe doi cai,/ cu mulţi frumoşi, multe ilene,

mulţi zmei cu/minţi şi eleganţi/ şi-mpodobiţi cu sânziene (!)

(!) și mă tot uit... şi mă tot uit.../ mă uit încolo şi încoace

cum intră pacea în război/ şi cum războiul intră-n pace,

cum spaţiul/timpul meu s-a spart/ şi a căzut peste lumină (!)

(!) din când în când (mai des, mai rar)/ zicea că trebuie să vină (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 3435 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Aprilie 2024 12:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.