Maestrul de șah de origine maghiară László Szabó s-a născut pe 19 martie 1917, la Budapesta.
La doar 18 ani, a debutat spectaculos pe scena internațională, câștigând primul campionat naţional şi fiind totodată selectat să-și reprezinte țara la Olimpiada de la Varșovia din 1935.
Spectatorii de la această Olimpiadă au fost impresionați de flerul său în atac, stil care contrasta cu jocul pozițional al compatrioților săi. Se presupune că tânărul Szabó a studiat sub tutela lui Géza Maróczy, la acea vreme o figură patriarhală a șahului maghiar, care antrenase campioni mondiali precum Max Euwe sau Vera Mencik.
Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial a reuşit alte succese, inclusiv o victorie absolută la Hastings, în 1938/39, turneu cu care a fost asociat mult timp.
La începerea războiului, a fost încorporat într-o unitate de muncă forțată, fiind ulterior capturat de trupe rusești și reținut ca prizonier de război.
După război, s-a întors la șah, participând la multe competiții internaționale de mare anvergură. A terminat al cincilea la Groningen 1946, un turneu extrem de dificil. La turneul interzonal de la Saltsjöbaden din 1948, a terminat al doilea, dar a obținut primul loc la Hastings 1947/48, Budapesta 1948 și din nou Hastings 1949/50. Un loc cinci atât la Saltsjöbaden Interzonal din 1952, cât și la Interzonalul de la Göteborg din 1955 i-au adus calificarea la turneul candidaților pentru titlul mondial.
La această a treia și ultimă participare la turneul candidaților, care a avut loc la Amsterdam în 1956, Szabó a avut cele mai promițătoare rezultate. A ieșit pe locul trei, la egalitate cu Bronstein, Gheller, Petrosian și Spasski.
În anii ’60 și ’70 a continuat să exceleze în competițiile internațipnale: a ieșit pe primul loc la Zagreb 1964, la Budapesta 1965, la Sarajevo 1972 și la Hilversum 1973, iar la Hastings 1973/74 a fost la egalitate pe primul loc.
În total, a reprezentat Ungaria la 11 olimpiade, jucând de cinci ori din postura de căpitan al echipei și având prestații demne de numeroase medalii.
A fost cel mai bun jucător de șah al Ungariei timp de aproape 20 de ani (în cele din urmă i-a luat locul Lajos Portisch), iar în apogeul carierei a fost unul din primii 12 jucători la nivel mondial.
A încetat din viață pe 8 august 1998, la Budapesta.
