Cererea de chemare în judecată este actul de procedură prin care o persoană investeşte instanţa cu soluţionarea unei pretenţii civile.
Codul de procedură civilă prevede că această cerere trebuie să cuprindă următoarele elemente:
- numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, iar pentru persoane juridice denumirea şi sediul lor, codul numeric personal sau codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar al reclamantului, precum şi ale pârâtului, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant;
- numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional;
CITEŞTE ŞI: Breviar juridic: Taxele judiciare de timbru
- obiectul cererii şi valoarea acesteia atunci când este evaluabilă în bani, precum şi modul de calcul cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;
- motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
- dovezile pe care se sprijină cererea (înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză şi alte mijloace de probă);
- semnătura reclamantului sau a mandatarului acestuia.
Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acestuia este nulă.
Lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe.
Judecător Eugen Mortu
Tribunalul Galaţi
