Falimentul Autogării Galaţi a devenit evident luna trecută, când şoferilor curselor private şi pasagerilor lor nu li s-a mai permis accesul pe peron şi la chioşcurile de unde-şi puteau cumpăra câte ceva pentru drum.
Falimentul autogării ne reaminteşte ce puţin mai avem şi cât de mult am pierdut în ultimii 20 de ani. Cele mai răsunătoare insolvenţe sunt, evident, cele ale Apaterm şi Electrocentrale, însă pe lângă acestea se derulează şi altele, care devin vizibile doar când se vede lanţul pe uşile de acces.
Dincolo de faptul că pierdem societăţi după societăţi, dosarele de insolvenţă dovedesc faptul că nereuşita unui plan de reorganizare atrage după sine falimentul firmei respective, care înseamnă recuperarea datoriilor parafate de instanţă, dar mai ales bani pentru cei care sunt implicaţi în procesul de lichidare. Pentru că prioritară este echipa care se îngrijeşte de bunurile ce urmează a fi înstrăinate şi apoi achitarea datoriilor.
Cum a murit autogara Galaţiului
Firma Dumony SRL reprezenta de fapt autogara urbei noastre. Astăzi, dacă veţi merge în zonă, veţi găsi doar o bandă care o îngrădeşte şi o sumedenie de microbuze particulare care-şi transportă pasagerii spre diverse destinaţii. Pasageri care până la sosirea micilor „autocare” stau pe treptele fostei autogări sau se sprijină de gardurile acesteia.
CITEŞTE ŞI: AUTOGARA Galaţi, SECHESTRATĂ şi SIGILATĂ. Îi PASĂ cuiva de călători? (FOTO)
Povestea morţii autogării a început în iunie 2012, când patronul societăţii Dumony, Gheorghe Dumitru, s-a adresat instanţei de judecată cu o solicitare prin care-şi recunoaşte insolvenţa. Mai exact, faptul că de 90 de zile nu mai reuşeşte să-şi achite datoriile către furnizori. "Societatea noastră nu mai dispune de fondurile băneşti necesare plăţii creanţelor certe, lichide şi exigibile. Societatea înregistrează un debit la bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.238.234 de lei, la 24 mai 2012”, arată reprezentanţii Dumony SRL. Pe 11 iunie, Tribunalul, pe baza actelor şi a solicitării firmei, admite cererea de intrare în insolvenţă, numind şi un administrator judiciar agreat iniţial de societate.
Administratorul judiciar intră în scenă
Cabinetul Individual de Insolvenţă Marian Alexandru strânge act după act, inventariază bunurile autogării şi în acest sens arată că trebuie întocmite cărţi funciare şi intabulate imobilele care nu au aceste documente. La un moment, chiar fostul patron al autogării, Gheorghe Dumitru, s-a înscris în cursa de a-şi recupera o presupusă datorie de 639.613 lei, mai exact dividende pe care nu le-a încasat de-a lungul anilor. Administratorul judiciar nu a luat asta în considerare, pentru că în opinia lui nu exista un act care să dovedească acest debit. Dumitru a susţinut că actele contabile arată existenţa acestor sume. În instanţă, Dumitru a pierdut acest război, dar pe considerentul că nu a timbrat legal cererea de chemare în judecată.
La un moment dat, prin aprilie 2013, apare un prim semnal de alarmă. Marian Alexandru le solicită creditorilor o adunare pentru data de 6 august 2013, când „va prezenta şi argumenta opţiunea de deschidere a procedurii falimentului”.
CITEŞTE ŞI: VÂNZAREA Autogării Galaţi a EŞUAT din nou, deşi PREŢUL a scăzut la 112.500 euro
Administratorul îşi prezintă apoi argumentele, începând cu veniturile societăţii, care nu acoperă cheltuielile şi continuând cu pierderile pe care aceasta le are lună de lună. Potrivit administratorului judiciar, pierderile proveneau din: nerentabilitatea curselor regulate de persoane, consumul mare de combustibil, 1.956.192 de lei, respectiv în medie 163.016 lei pe lună, numărul mare de angajaţi, 71 de salariaţi, pentru care, din iunie 2012 până în iunie 2013, s-ar fi cheltuit 1.042.115 lei. Acesta a mai enumerat şi cheltuielile cu întreţinerea parcului auto format din cele 34 de autocare, care aveau nevoie de licenţe, asigurări, ITP, clasificări, obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de transport persoane.
El recunoaşte că, în perioada analizată, s-au făcut plăţi de 3.598.298 de lei către bugetul de stat şi al fondurilor speciale, către furnizorul de combustibil, la care încă mai avea de achitat 400.000 de lei, către salariaţi, fără ca aceste sume să acopere integral datoria. „Având în vedere pierderile acumulate lună de lună, datoriile restante către bugetul de stat, furnizori şi salariaţi, faptul că veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, în opinia noastră societatea nu are şanse de redresare”, conchide administratorul judiciar.
Dispute şi contestaţii
Practic, ceea ce la început a fost văzut, cel mai probabil, ca un moment de respiro, în care ar fi trebuit ca societatea să se redreseze s-a transformat într-o cursă sigură spre faliment, lucru care s-a şi întâmplat, pe 19 noiembrie 2013. Acelaşi Cabinet Individual Marian Alexandru devine acum lichidator, doar că se izbeşte de opoziţia fostului proprietar al autogării, care a făcut câteva acţiuni în acest sens.
În afară de faptul că a atacat decizia Tribunalului, pierzind şi la Curtea de Apel, Gheorghe Dumitru l-a contestat pe Marian Alexandru, acuzându-l de incompatibilitate, dar şi de faptul că a angajat firmă de pază pentru a nu-l lăsa să pătrundă în incinta societăţii. Dumitru i-a mai reproşat lichidatorului că a inventariat bunurile societăţii fără el, lucru ce ar fi dus la o diminuare drastică a „averei falitei”, cu 375.035,47 de lei.
La rândul lui, lichidatorul i-a replicat că bunurile despre care vorbeşte, „o hală metalică din incinta autogării şi un teren de 1.000 metri pătrtaţi din Bereşti care a fost luat la pachet cu terenul de la Bujor Lact SRL Galaţi” nu aveau cărţi funciare şi trebuie să li se întocmească documentele care să le ateste existenţa şi apoi să intre în averea societăţii falimentare.
Urmează adunarea creditorilor
Pe 8 august, la fosta fabrică de biscuiţi "Dunăreana" va avea loc o adunare a creditorilor, unde se va prezenta oferta de vânzare şi reaşezarea preţurilor de pornire, în vederea continuării procedurii de valorificare a unor imobile. Valoarea datoriilor care trebuie acoperite se ridică în acest moment la 6.112.852,66 de lei.
Cât despre plăţile care se fac către lichidator, vă facem cunoscut ce s-a încasat într-o anumită perioadă. Salariul lichidatorului, de 700 de lei pe lună, a dus, în perioada decembrie 2013 - februarie 2014, la un total de 2.100 de lei, la care s-a adăugat un comision de 10 procente, respectiv 64.450 de lei, după recuperarea unei creanţe de 680.495 de lei.
Peste toată această nebunie care se desfăşoară sub ochii noştri, rămâne cert faptul că încă un obiectiv important al Galaţiului - autogara - a dispărut.
