Codul civil instituie posibilitatea oricăruia dintre soţi de a solicita divorţul dacă starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei. Admisibilitatea unei asemenea cereri presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: starea precară de sănătate a unuia dintre soţi; imposibilitatea continuării căsătoriei şi existenţa unei legături de cauzalitate între starea de boală şi imposibilitatea continuării căsătoriei.
Nu are relevanţă dacă boala s-a ivit anterior căsătoriei sau a intervenit în timpul acesteia. Condiţia esenţială este ca boala respectivă să existe la momentul formulării cererii de divorţ. Acţiunea de divorţ o poate face numai soţul bolnav. Atât existenţa bolii, cât şi impactul său asupra relaţiilor dintre soţi, precum şi imposibilitatea continuării căsătoriei sunt împrejurări de fapt care trebuie dovedite în faţa instanţei de judecată.
Instanţa administrează probe cu privire la existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav (înscrisuri - acte medicale, martori, expertiză medico-legală, etc.) şi pronunţă divorţul fără a face vreo menţiune despre culpa soţilor în desfacerea căsătoriei. Dacă din probele administrate nu rezultă că soţul care solicită divorţul suferă de o boală care face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată. Ulterior, soţii au posibilitatea să solicite divorţul pentru alte motive şi să invoce alt temei de drept. Taxa judiciară de timbru pentru divorţul din motive de sănătate este de 50 lei.
Judecător Eugen Mortu, Tribunalul Galaţi
CITEŞTE ŞI: BREVIAR JURIDIC/ Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară
