Codul civil prevede că minorul locuieşte la părinţii săi. În cazul în care nu locuiesc împreună, părinţii minorului pot stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
Dacă există neînţelegeri între părinţi, va hotărî instanţa de tutelă unde să locuiască minorul. Pentru luarea acestei hotărâri, instanţa va lua în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi îi va asculta pe părinţi, precum şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă instanţa consideră necesar. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare raportat la vârsta şi gradul său de maturitate. Locuinţa copilului astfel stabilită nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Codul civil mai prevede că părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul să aibă legături personale cu minorul la locuinţa acestuia. De menţionat că instanţa de tutelă poate limita exercitarea acestui drept în funcţie de interesul superior al minorului.
Citeşte şi: BREVIAR JURIDIC/ Instanţa competentă să judece divorţul
