Codul civil defineşte logodna ca fiind promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Condiţiile de fond pentru încheierea logodnei sunt, în principiu, asemănătoare celor aplicabile încheierii căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă în cazurile speciale prevăzute de lege.
Pot încheia logodna persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani, precum şi minorii care au împlinit vârsta de 16 ani, pentru motive temeinice şi cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui ori persoanei care exercită autoritatea părintească.
Nu există nici un fel de formalitate pentru încheierea logodnei, aceasta putându-se încheia fie verbal, fie în scris şi se dovedeşte cu orice mijloc de probă.
Ca şi în cazul încheierii logodnei, ruperea acesteia nu este supusă niciunei formalităţi.
Oricare dintre logodnici poate rupe logodna atât de comun acord, cât şi unilateral, fără a exista acordul celuilalt.
Codul civil reglementează răspunderea pentru ruperea logodnei, atât pentru ruperea abuzivă a acesteia, cât şi în cazul în care logodnicul, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna. În ambele situaţii, logodnicul prejudiciat poate solicita despăgubiri constând în cheltuielile efectuate în vederea căsătoriei, precum şi pentru orice alte prejudicii (materiale sau morale) cauzate.
Acesta se poate adresa instanţei de tutelă pentru obţinerea despăgubirilor în termen de un an de la data ruperii logodnei şi trebuie să facă dovada culpei celuilalt logodnic şi a prejudiciului suferit.
