Codul civil prevede că în situaţia în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, dacă au trecut cel puţin doi ani de la data primirii ultimelor informaţii sau sunt indicii din care rezultă că persoana dispărută era în viaţă.
Totodată, Codul civil reglementează şi două cazuri speciale în care poate fi declarată moartea unei persoane, şi anume:
- Când persoana dispare în împrejurări deosebite (inundaţii, cutremur, catastrofă de cale ferată ori aeriană, în timpul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare etc.). În această situaţie, declararea morţii se poate face dacă au trecut cel puţin şase luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.
- Când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat. În acest caz, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără să se mai aştepte împlinirea vreunui termen de la data dispariţiei.
Cererea pentru declararea judecătorească a morţii poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes şi se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut persoana dispărută.
În cazul în care moartea este sigură, dar nu a fost găsit cadavrul sau nu a putut fi identificat, Codul de procedură civilă instituie o normă specială de competenţă teritorială alternativă, în sensul că, pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute, mai este competentă şi judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a decedat persoana respectivă.
Cererea trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, numele, prenumele şi domiciliul reclamantului şi ale persoanei a cărei moarte se solicită să fie declarată, motivele de fapt ale cererii şi semnătura reclamantului.
Taxa judiciară de timbru pentru această cerere este de 20 lei.
După sesizarea instanţei de judecată, preşedintele completului căruia i-a fost repartizată cauza dispune o serie de măsuri obligatorii pentru obţinerea unor informaţii şi date în legătură cu persoana dispărută. În acest sens, se solicită informaţii de la primărie şi de la organele de poliţie în a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut persoana dispărută. Totodată, preşedintele completului dispune afişarea cererii la ultimul domiciliu al persoanei dispărute, la sediul primăriei şi la sediul instanţei, precum şi publicarea într-un ziar de largă circulaţie a unui anunţ despre deschiderea procedurii de declarare a morţii, cu îndemnul ca orice persoană care deţine informaţii să le comunice organelor de poliţie sau instanţei de judecată.
După trecerea unui termen de două luni de la data efectuării acestor demersuri şi primirea rezultatelor cercetărilor efectuate de primărie şi organele de poliţie, preşedintele completului stabileşte termenul de judecată cu citarea părţilor (titularul cererii şi persoana a cărei moarte se solicită a fi declarată).
Soluţionarea cererii se face potrivit dispoziţiilor prevăzute de Codul de procedură civilă, aplicabile judecăţii în primă instanţă, cu participarea obligatorie a procesului.
Pe baza probelor administrate (înscrisuri, martori), instanţa de judecată pronunţă o hotărâre supusă căilor prevăzute de lege.
În caz de admitere a cererii, instanţa stabileşte data decesului, iar hotărârea judecătorească produce efecte retroactive, în sensul că persoana respectivă este considerată moartă începând cu această dată. După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, prin grija instanţei care a soluţionat cererea, dispozitivul hotărârii se afişează timp de două luni la sediul instanţei şi al primăriei în a cărei rază teritorială cel declarat mort a avut ultimul domiciliu cunoscut. De asemenea, dispozitivul hotărârii va fi comunicat şi serviciului de stare civilă de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei decedate pentru a se înregistra decesul acesteia.
Codul de procedură civilă reglementează două situaţii în care se poate anula hotărârea judecătorească de declarare a morţii, şi anume:
- dacă se dovedeşte că persoana declarată decedată este în viaţă;
- când se descoperă certificatul de deces al acesteia.
Cererea pentru constatarea nulităţii hotărârii se poate face oricând de către orice persoană interesată (cel declarat mort, rudele acestuia etc.) şi se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se solicită.
