Împotriva ordonanţei de plată prin care s-a admis, în totalitate sau în parte, cererea creditorului, debitorul poate să formuleze cerere în anulare.
De asemenea, această cale de atac poate fi exercitată şi de către creditor în următoarele trei situaţii:
- în cazul în care instanţa de judecată a respins cererea de ordonanţă de plată întrucât a constatat, pe baza înscrisurilor din dosar şi a explicaţiilor date de părţi, că apărarea de fond formulată de debitor este întemeiată;
- dacă instanţa de judecată a respins cererea de ordonanţă de plată deoarece a constatat că apărările de fond formulate de debitor necesită administrarea altor probe decât înscrisurile, explicaţiile şi lămuririle părţilor, iar aceste probe ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun;
- când cererea de ordonanţă de plată a fost admisă doar parţial (pentru o parte din creanţă).
Codul de procedură civilă prevede că prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru emiterea ordonanţei de plată.
De asemenea, dacă este cazul, pot fi invocate şi cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată (ex., faptul că, după darea ordonanţei, debitorul a făcut plata sau a fost admisă definitiv cererea privind anularea contractului ce a constituit temeiul juridic al cererii formulate de creditor).
Motivele invocate în cererea de anulare pot viza şi chestiuni de admisibilitate (ex., în cazul în care nu există înscrisul constatator al creanţei sau când comunicarea somaţiei nu s-a efectuat potrivit legii, iar această neregularitate a fost invocată de debitor), precum şi aspecte privind temeinicia cererii (ex., situaţia în care lipseşte caracterul cert, lichid sau exigibil al creanţei, înscrisul depus de creditor nu este valid).
Prin cererea în anulare pot fi invocate şi motive referitoare la neregularităţile procedurale (ex., au fost administrate alte dovezi decât înscrisurile sau creditorul ori debitorul nu a fost legal citat).
Cererea în anulare poate fi introdusă în termen de 10 zile de la data înmânării sau, după caz, de la data comunicării ordonanţei de plată ori a încheierii atacate.
Acest termen se calculează pe zile libere, adică nu intră în calcul ziua în care începe (ziua înmânării sau a comunicării ordonanţei care se atacă) şi nici ziua în care se împlineşte termenul (a zecea zi ). Dacă termenul se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare, acesta se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Cererea în anulare trebuie să conţină toate menţiunile pentru exercitarea unei căi de atac, şi anume: datele de identificare a părţilor, indicarea încheierii sau a ordonanţei de plată atacate, motivele pe care se întemeiază cererea în anulare, probele în dovedirea acestei cereri şi semnătura.
Cererea este de competenţa instanţei care a pronunţat ordonanţa de plată sau încheierea şi se soluţionează în complet format din doi judecători.
Judecata cererii se face potrivit dreptului comun, cu citarea părţilor şi administrarea unor probe limitate la înscrisuri.
Pârâtul (creditor sau debitor) căruia i s-a comunicat cererea în anulare este obligat să depună întâmpinare prin care să propună probe ( înscrisuri) sau să formuleze apărări la motivele pe care se întemeiază cererea reclamantului.
De menţionat că această cale de atac nu are caracter suspensiv de executare, însă, pe cale de excepţie, suspendarea executării ordonanţei de plată poate fi încuviinţată numai la solicitarea debitorului sub condiţia achitării unei cauţiuni, al cărei cuantum se stabileşte de instanţa de judecată, potrivit normelor de drept comun.
Codul de procedură civilă prevede că instanţa competentă să soluţioneze cererea poate pronunţa una dintre următoarele soluţii:
- admite, în totalitate sau în parte, cererea în anulare formulată de creditor şi, în consecinţă, admite cererea creditorului, emite ordonanţa şi stabileşte termenul de plată;
- admite, în totalitate sau în parte, cererea în anulare formulată de debitor şi anulează ordonanţa de plată;
- respinge cererea în anulare formulată de creditor sau de debitor şi menţine ordonanţa de plată.
Indiferent de soluţia pronunţată, hotărârea prin care a fost soluţionată cererea în anulare este definitivă şi, astfel, nu poate fi atacată cu apel sau recurs.
Taxa judiciară de timbru pentru cererea în anulare este jumătate din taxa datorată pentru cererea iniţială privind emiterea ordonanţei de plată, respectiv 100 de lei.
