Procedura de soluţionare a cererilor cu valoare redusă (I)
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă şi se desfăşoară în camera de consiliu, iar citarea părţilor nu este obligatorie.
Codul de procedură civilă prevede că instanţa de judecată poate dispune, din oficiu, înfăţişarea părţilor, atunci când are nevoie de informaţii suplimentare sau la solicitarea uneia dintre părţi. Dacă respinge cererea de înfăţişare a părţilor, instanţa trebuie să motiveze măsura dispusă, încheierea pronunţată putând fi atacată numai odată cu fondul. În cazul în care instanţa dispune înfăţişarea părţilor şi fixează un termen în acest scop, citarea lor este obligatorie.
După primirea formularului de cerere completat corect de către reclamant, instanţa de judecată trimite de îndată, în copie, pârâtului această cerere împreună cu actele anexate, precum şi formularul tipizat de răspuns punându-i în vedere ca, în termen de 30 de zile de la data primirii acestor acte, să depună sau să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile pe care doreşte să le folosească în proces.
Codul de procedură civilă precizează că pârâtul nu este obligat să folosească formularul de răspuns comunicat de instanţa de judecată, putând să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, respectiv prin formularea întâmpinării în forma prevăzută de lege.
În cadrul acestei proceduri speciale, pârâtul are posibilitatea să formuleze şi cerere reconvenţională prin care să invoce pretenţii proprii fată de cererea reclamantului.
Cererea reconvenţională şi înscrisurile pe care pârâtul le depune în dovedirea pretenţiilor sale se comunică de îndată reclamantului, care, în termen de 30 de zile de la comunicare, poate să depună ori să trimită formularul de răspuns completat corespunzător ori să răspundă pin orice alt mijloc cererii reconvenţionale (întâmpinare la cererea reconvenţională).
În dovedirea cererilor cu valoare redusă se pot folosi înscrisuri, însă instanţa de judecată poate să încuviinţeze şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi cu condiţia ca administrarea acestora să nu necesite cheltuieli disproporţionate faţă valoarea litigiului.
În baza înscrisurilor depuse la dosar şi, eventual, a altor probe administrate în cauză, instanţa poate să pronunţe, în principiu, următoarele soluţii:
- admiterea, în tot sau în parte, a cererii principale şi respingerea cererii reconvenţionale (sau admiterea în parte a acesteia);
- respingerea cererii principale ca inadmisibilă sau neîntemeiată şi, eventual, respingerea ori admiterea, în tot sau în parte, a cererii reconvenţionale;
- anularea cererii (când reclamantul nu a respectat termenul stabilit de instanţă pentru completarea sau rectificarea formularului de cerere).
De asemenea, instanţa de judecată mai poate pronunţa şi alte soluţii specifice procesului civil (ex., anularea cererii în cazul neîndeplinirii obligaţiei de timbrare, renunţarea la judecată, suspendarea cauzei, tranzacţia părţilor etc.).
Codul de procedură civilă prevede că instanţa trebuie să pronunţe şi să redacteze hotărârea în termen de 30 de zile de la data primirii informaţiilor solicitate ori, după caz, de la finalizarea dezbaterilor orale. Hotărârea prin care a fost admisă cererea este executorie de drept (poate fi pusă în executare chiar înainte de soluţionarea apelului).
Această hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se judecă de către instanţa superioară celei care a soluţionat cauza în primă instanţă (tribunalul). Termenul de apel sau exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea silită a hotărârii pronunţată de prima instanţă. Totuşi, pentru motive temeinice, până la soluţionarea apelului, la cererea părţii interesate (debitorul), tribunalul poate să suspende executarea silită a hotărârii, cu condiţia achitării unei cauţiuni în cuantum de 10 la sută din valoarea contestată. Dovada depunerii acestei cauţiuni trebuie să fie ataşată cererii de suspendare a executării silite.
Hotărârea pronunţată în apel se comunică părţilor şi este definitivă.
