Acţiunile în tăgada paternităţii sunt acele acţiuni în justiţie prin care se urmăreşte răsturnarea prezumţiei de paternitate. De regulă, pe parcursul căsniciei, toţi copiii născuţi de către soţie sunt presupuşi a fi copiii soţului, chiar dacă soţii sunt despărţiţi în fapt, dar sunt încă căsătoriţi şi chiar şi dacă există un proces de divorţ pe rolul instanţelor, care încă nu s-a finalizat.
Exista însă posibilitatea ca aceasta presupunere să nu reflecte realitatea şi alt bărbat decât soţul femeii să fie tatăl biologic al copiilor. Particularitatea acestei proceduri rezultă din dificultatea de a dovedi că soţul mamei nu este tatăl copilului. Pentru a putea dovedi legătura biologică dintre copil şi tatăl său este necesară administrarea de probe solide. Cea mai sigură probă în această situaţie este expertiza medico-judiciară care are drept scop testarea ADN.
O astfel de acţiune poate fi promovată de mamă, de soţul mamei, de tatăl biologic sau de copil. De asemenea, acţiunea poate fi pornită sau continuată şi de către oricare dintre moştenitorii lor cu respectarea normelor legale.
Termene pentru deschiderea procesului
Soţul mamei poate promova acţiunea împotriva copilului, împotriva mamei sau, când e cazul, a moştenitorilor copilului, când acesta este decedat. Acesta poate introduce acţiunea în termen de trei ani de la data la care a aflat că este prezumat a fi tatăl copilului sau de la data la care a aflat că prezumţia de paternitate nu este reală. Dacă soţul nu a promovat o astfel de acţiune, aceasta poate fi introdusă de moştenitorii acestuia în termen de un an de la data la care acesta a decedat.
De asemenea, mama poate promova, în termen de trei ani de la naşterea copilului, acţiune în tăgada paternităţii împotriva soţului sau a moştenitorilor lui. Dacă mama nu a pornit o astfel de acţiune pe timpul vieţii, acest lucru poate fi făcut de moştenitorii acesteia în termen de un an de la decesul său.
Tatăl biologic poate porni oricând pe timpul vieţii o acţiune în tăgada paternităţii, împotriva soţului mamei, a copilului sau a moştenitorilor lor, urmând a face dovada faptului că el este tatăl adevărat. În cazul în care tatăl biologic decedează, moştenitorii săi pot introduce acţiunea în termen de un an de la data decesului.
Prescripţia
Dreptul copilului de a introduce acţiune în tăgada paternităţii nu se prescrie, acesta putând-o introduce oricând pe timpul vieţii. Instanţa competentă să soluţioneze această acţiune este judecătoria în a cărei rază domiciliază cel puţin una dintre părţi. Soluţia pronunţată de instanţa de judecată şi rămasă definitivă are drept efect înlăturarea paternităţii faţă de soţul mamei, copilul fiind considerat a fi născut din afara căsătoriei. În această situaţie mama exercită singură autoritatea părintească asupra copilului. În cazul în care se stabileşte şi filiaţia faţă de tatăl biologic, urmează ca acesta să exercite autoritatea părintească în comun cu mama.
