Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Tranzacţia judiciară este actul procedural de dispoziţie prin care părţile finalizează, într-o anumită modalitate, procesul civil existent între ele, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturile lor.

Pentru a produce efecte juridice, tranzacţia trebuie să fie încheiată de părţi în scris, personal, sau prin mandatar cu procură specială. Conţinutul acesteia este redat integral în dispozitivul hotărârii pronunţate.

Din punct de vedere procedural, tranzacţia părţilor poate fi încheiată oricând în procesul civil, în orice etapă a acestuia (în primă instanţă sau în faţa instanţei care soluţionează căile de atac, precum şi în faza executării silite).

Pentru a stinge procesul, tranzacţia trebuie să se refere la drepturi de care părţile pot să dispună. În acest sens, Codul civil prevede în mod expres că nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturile de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. În situaţia în care părţile tranzacţionează asupra unor drepturi de care nu pot dispune, instanţa de judecată nu ia act de convenţia acestora şi soluţionează procesul pe baza probelor din dosar.

De menţionat că în soluţionarea cererii privind tranzacţia părţilor, instanţa de judecată nu analizează fondul raportului juridic dintre părţi şi, de asemenea, nu poate cenzura voinţa acestora de a stinge, într-un anumit mod, procesul dintre ele, ci verifică numai dacă tranzacţia, aşa cum este întocmită, exprimă rezultatul voinţei libere a părţilor şi dacă prin încheierea tranzacţiei respective nu se urmăreşte un scop ilicit sau contrar ordinii publice. În cazul în care aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, instanţa respinge cererea părţilor şi continuă procesul.

Hotărârea prin care instanţa a consfinţit tranzacţia părţilor poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară. Această cale de atac poate fi exercitată doar dacă se invocă motive procedurale (de formă) privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea tranzacţiei. Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Dispoziţiile referitoare la tranzacţia judiciară se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor are loc prin procedura medierii. Astfel, dacă medierea s-a finalizat prin înţelegerea părţilor (litigiul a fost soluţionat pe calea medierii), instanţa de judecată poate să pronunţe, la cererea părţilor, o hotărâre prin care să ia act de tranzacţia acestora pe baza acordului scris de mediere.

Citit 2050 ori Ultima modificare Miercuri, 03 Mai 2017 10:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.