Prestaţia compensatorie este acea modalitate legală prin care instanţa stabileşte în sarcina soţului vinovat pentru divorţ o obligaţie de natură materială, cu scopul de a compensa un dezechilibru semnificativ pe care divorţul îl produce în privinţa condiţiilor de viaţă ale soţului nevinovat.
Condiţii de acordare
Prestaţia compensatorie se acordă doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: soţul obligat este vinovat de desfacerea căsătoriei, există un dezechilibru semnificativ pe care divorţul îl determină în condiţiile de viaţă ale soţului nevinovat, căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, soţul care a solicitat prestaţia compensatorie nu beneficiază de pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie poate fi solicitată doar odată cu desfacerea căsătoriei, instanţa pronunţându-se asupra sa doar odată cu divorţul. Ulterior desfacerii căsătoriei prestaţia poate fi doar modificată, în funcţie de schimbarea semnificativă a resurselor debitorului şi a mijloacelor materiale ale creditorului.
Prestaţia compensatorie se poate acorda numai dacă motivele de divorţ s-au ivit după intrarea în vigoare a noului Cod civil, neputând fi acordată pentru motive anterioare acestui moment.
În vederea stabilirii prestaţiei compensatorii, instanţa trebuie să ţină cont de resursele soţului care o solicită, dar şi de mijloacele celuilalt soţ, la momentul pronunţării divorţului. De asemenea, aceasta trebuie să ţină cont de efectele pe care le va avea lichidarea regimului matrimonial, de vârstă şi starea de sănătate a soţilor, de contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri etc.
Prestaţia compensatorie poate fi stabilită ca o sumă globală sau sub formă de rentă viageră, sau în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin soţului obligat. În cazul în care prestaţia compensatorie se stabileşte ca rentă sau ca uzufruct, aceasta poate fi plătită pe întreaga durată a vieţii soţului care a solicitat-o sau pe o perioadă mai scurtă. În vederea asigurării executării rentei, instanţa poate dispune, la cererea soţului creditor, obligarea debitorului să constituie o garanţie reală sau să dea o cauţiune.
Prestaţia compensatorie încetează dacă unul dintre soţi încetează din viaţă, dacă soţul creditor se recăsătoreşte sau dacă acesta obţine resurse financiare în măsură să îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor avute în timpul căsătoriei.
