Konrad Lorenz, zoolog, etolog și ornitolog austriac, s-a născut pe 7 noiembrie 1903, la Viena, într-o familie foarte tolerantă şi deschisă. Părinţii săi i-au încurajat dragostea pentru cercetarea naturii, susținându-i pasiunea pentru îngrijirea animalelor.
Unul dintre profesorii de la liceu i-a dezvăluit tânărului Konrad teoria darwinistă de evoluţie a speciilor, pe care el a cercetat-o cu asiduitate în următorii ani. A descoperit unele adevăruri ascunse în lanţul "evolutiv", dar nu a ajuns să sprijine teoria darwinistă în concluziile ei. Alături de prietenul său Bernhard Hellmann obişnuia să cerceteze, în amănunt, mediul înconjurător şi să descopere plin de uimire bogăţia comportamentului animalelor în natură.
La sfatul tatălui său, a urmat Facultatea de Medicină din Viena, descoperind scrierile lui Oskar Heinroth, care s-au dovedit în acel moment o oază de inspiraţie, ajutându-l să iniţieze mai multe studii între 1927-1936.
Începând cu 1939, a primit o catedră la Universitatea din Konigsberg, dar după doar doi ani a fost silit să se înroleze în armata germană şi să activeze ca doctor pe front. În 1942, a fost capturat de ruşi şi obligat să lucreze ca doctor în spitalele lor. A fost uimit de incompetenţa cadrelor medicale ruse, care confundau până şi cele mai simple simptome ale unor boli cu altele.
În 1948, a revenit în Austria, deși primise numeroase oferte de cercetare din parte universităţilor ruseşti.
Deşi a studiat în mare parte doar comportamentul animal, ducând la întemeierea "etologiei", Konrad Lorenz s-a concentrat în ultima parte a vieţii asupra rolului omului în societate. Astfel a apărut una dintre cele mai bune cărţi în domeniu, "Cele opt păcate capitale ale lumii civilizate".
Konrad Lorenz reprezintă tipul omului de ştiinţă apropiat de Dumnezeu şi de oameni.
În 1949, i s-a oferit posibilitatea să-și continue cercetările la proaspăt-înființatul Institut „Max Planck“ de fiziologie comportamentală, al cărui director a și fost între 1961 și 1973. Ulterior a devenit coordonatorul Institutului „Konrad Lorenz“ al Academiei Austriece de Științe.
În 1973, Premiul Nobel pentru Medicină i-a încununat cariera plină de succese.
A încetat din viață pe 27 februarie 1989, la Viena.
