Servitutea - drepturi şi obligaţii

Servitutea - drepturi şi obligaţii
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Servitutea este dreptul de a exercita anumite prerogative, pe care îl are proprietarul unui bun asupra bunului altui proprietar. De obicei, unul dintre imobile este fondul dominant, iar cel care suportă servitutea este fondul aservit, însă în anumite situaţii servituţile pot sa aibă caracter reciproc.

Servitutea se poate constitui doar pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune. Ca urmare a constituirii acestui drept, fondul dominant îşi poate spori confortul sau i se poate schimba destinaţia economică.

Servituţile pot fi aparente sau neaparente, dacă sunt determinate printr-un semn vizibil sau nu. De asemenea, servituţile pot fi continue, dacă sunt exercitate fără a fi necesară fapta omului, aşa cum este cazul servituţii de vedere, sau necontinue, caz în care este necesar faptul omului, aşa cum este situaţia servituţii de trecere. Servituţile se mai împart în pozitive şi negative, cele pozitive implicând exercitarea parţială a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servituţile negative sunt acelea potrivit cărora proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate.

Înscrierea în cartea funciară

Obligaţiile care cad în sarcina proprietarului fondului aservit sunt, de regulă, cele care privesc respectarea obligaţiilor asumate pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant. De asemenea, este obligatorie notarea dreptului în cartea funciară. Obligaţiile se transmit, dobânditorilor subsecvenţi ai fondului aservit.

Proprietarul dreptului aservit poate schimba locul prin care se exercită servitutea, cu condiţia ca aceasta să rămână la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant.

Proprietarul fondului dominant are dreptul de a lua toate măsurile şi de a face pe cheltuiala sa toate lucrările pentru a exercita şi a conserva servitutea. De asemenea, acesta are obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit şi de a nu cauza prejudicii prin exercitarea dreptului de servitute.

Când se sting servituţile

Servituţile se sting ca urmare a consolidării, atunci când ambele fonduri ajung să aibă acelaşi proprietar, când proprietarul fondului dominat renunță să își mai exercite acest drept sau când servitutea ajunge la termen. De asemenea, servitutea încetează să mai existe dacă nu este utilizată o perioadă de 10 ani, devine în mod definitiv imposibil de a fi folosită sau dispare orice utilitate a acesteia.

Servitutea se poate stinge, de asemenea, dacă fondul aservit este expropriat sau dacă servitutea este contrară utilității publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Servitutea de trecere poate fi răscumpărată de proprietarul imobilului pe care se constituie aceasta în situația în care utilitatea ei este disproporțională față de inconvenientele produse sau de gradul de depreciere a imobilului supus acestui drept. În cazul în care proprietarii celor două imobile nu se înțeleg cu privire la răscumpărare, se poate solicita ca instanța să pronunțe o hotărâre care să suplinească consimțământul proprietarului imobilului dominant.

Citit 6039 ori Ultima modificare Marți, 04 Iulie 2017 02:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.