Prin grăniţuire se urmăreşte delimitarea a două proprietăţi vecine care aparţin unor proprietari diferiţi. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile legale, orice proprietar îşi poate îngrădi proprietatea pe cheltuiala sa.
De regulă, astfel de operaţiuni se realizează pe cale amiabilă, fiind necesar simplul acord al părţilor. În cazul unui conflict, dacă părţile nu reuşesc să se înţeleagă amiabil, acestea sunt nevoite să apeleze la acţiunea în grăniţuire. Prin aceasta se urmăreşte ca în baza unei hotărâri judecătoreşti să se stabilească limitele dintre proprietăţi.
Proprietarii vecini au obligaţia să contribuie la grăniţuire în vederea stabilirii hotarului prin fixarea de semne corespunzătoare. Cheltuielile ocazionate de această operaţiune cad în sarcina părţilor în mod egal, cu excepţia situaţiei în care părţile stabilesc altfel.
Necesitatea promovării unei acţiuni în grăniţuire apare în situaţia în care între două proprietăţi vecine nu există o graniţă sau atunci când, deşi există semne de demarcaţie, acestea nu au fost stabilite prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească.
Are dreptul de a promova acţiunea în grăniţuire proprietarul, titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, sau chiar de simplul posesor. Acţiunea se introduce la judecătoria în circumscripţia căreia se află situate imobilele şi poate fi îndreptată împotriva proprietarului fondului vecin, a titularului unui alt drept real sau chiar a titularului unui drept de folosinţă.
Prin această acţiune se urmăreşte constituirea sau reconstituirea hotarului real dintre cele două fonduri, fără a implica dovedirea dreptului de proprietate asupra fondurilor cu privire la care se va stabili hotarul despărţitor.
Cu ocazia grăniţuirii, reclamantul poate pretinde în baza revendicării şi o parte din terenul vecinului, dacă acesta din urmă l-ar deţine fără a avea drept. În această situaţie reclamantul nu trebuie să facă doar dovada posesiei, ci şi a dreptului său de proprietate.
