Schimbarea numelui minorului. Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 prevede că schimbarea numelui de familie al copilului minor se poate cere odată cu schimbarea numelui de familie al părinţiilor sau separat, pentru motive temeinice.
Cererea se face de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de către tutore.
În situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului minor, hotărăşte autoritatea tutelară.
Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar ca celălalt părinte să dea o declaraţie, în formă autentică, din care să rezulte că este de acord cu această cerere. Acest acord nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie sau este declarat judecătoreşte dispărut ori decăzut din drepturile părinteşti.
Dacă minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea de schimbare a numelui trebuie să fie semnată şi de acesta.
Ordonanţa sus-menţionată mai prevede că poate solicita schimbarea numelui minorului Serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea Consiliului Judeţean sau, după caz, a Consiliului local, în următoarele situaţii:
- părinţii copilului minor sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela;
- copilul minor a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească definitivă;
- instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea minorului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii.
Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând, întrucât prenumele se stabileşte în momentul înregistrării naşterii minorului la Serviciul de stare civilă şi nu depinde în niciun fel de numele de familie al părinţilor.
