În ziarul de ieri, amurgul ajunsese până la rochia de stambă a splendorii sinucise... Uite, nu-i mai văd mijlocul rochiei de stambă! nu-i mai văd umerii rochiei!... nu-i mai văd gâtul de lebădă care a cântat prea devreme! nici gura... pe care nu am auzit-o niciodată reproşându-mi cruzimea şi indiferenţa! nici ochii... care nu mi-au zvârlit niciodată săgeţi muiate în otravă! nici părul lung până la naştere şi până la moarte!... Uite, întind braţele s-o ating, îns� ...

Moto: "ah...ce frumoasă-i toamna care suie             aroma-n fructe, care ţine-n şah             cuvântul meu cu miros de gutuie             şi bruma mea de nemurire...ah!"                            ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, amurgul se suie indiferent, din ce în ce mai des! alcătuirea din faţa mea se şterge din ochii mei, se face ca o arătare! şi tare mi-i teamă că va dispărea, că va intra în pământ sau va intra în cer! şi tare mi-i teamă că n-am s-o mai văd niciodată, aşa, cum o văd acum, după sinuciderea bizară din vremea aceea, în gara aceasta, adică în gara unde alergam să văd trenul (şi eu) pentru prima oară, adică în gara de dincolo de salcâmi! sa ...

Extrag o rădăcină pătrată din vedere şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere, să scadă, să rămână cât mai puţină, dar curată, să nu-mi lase (la urmă) gust amar!   Să nu mi se aplece, pun murături pe lună şi-i spun şi epitete...(să fie şi mai bună)... îi suflu în ureche: o, luna mea, rămâi!... şi să nu-mi vină greaţă, îi storc lămâi, lămâi...!   Nu vreau această miere să fie miere nouă, dar sper să-mi ţină luna măcar o noapte, două. ...

Atunci, n-am văzut că se duce spre amurg!...Acum, oare unde se duce? e tot desculţă şi tot frumoasă! dar nu mai are sapă pe umăr! nu-i nici mică, nici mare! nici scundă, nici înaltă! nici liniştită, nici tulburată! nici mai încolo, nici mai încoace! exact la câţiva paşi în faţa mea!...Iată, pădurea de salcâmi este din ce în ce mai puţină! şi face foarte puţine flori! doar aşa, de aducere aminte! şi face păsări mai puţine decât flori! doar aşa, să aibă cine ...

Aud şi văd... sunt gata (de-acum) acestea toate... (şi cele n-întuneric, şi cele luminate)... de pleci, să iei lumina s-o duci la început, pe marginea iubirii şi-a primului sărut!   Şi e păcat de-a pururi s-o laşi în singurare, aici... (şi fără cruce, şi fără lumânare)... cui să-i mai bată-n iris şi-n noapte şi-n fereşti, şi ce să-mi mai arate (de-acum) dacă nu eşti?!   Plecarea ta o smulge din rost şi din viteză... (unii pândesc s-o ţină în cuşcă � ...

O văd! e la câţiva paşi în faţa mea! vine spre mine! mi se pare că vine prea încet, aşa de mult o aştept! mi se pare că vine prea repede, aşa de puţin cred că va dura sfârşitul acestei aşteptări! şi dacă nu se opreşte? dacă trece pe alături? dacă vrea doar să încerce rezistenţa la frângere a sufletului meu controlat de naivitate? dacă vrea numai să-mi verifice alura de îndrăgostit lulea şi, apoi, să-mi facă sâc!? dacă vrea numai să vadă cum îmi stă răvă ...

Moto: "au fugit câinii din lanţuri,/ toamna s-a-ngropat de vie,/              sfântul tremură-n biserici,/ ninge în autobuz.../              pe maidanul cu gunoaie/ a murit o jucărie,/              câinii mi-au mâncat bocancii.../ şi tu încă n-ai ajuns"                                                                  (Yolanda Kremene) Cântam la mierlă, şi cântam la turturică, şi ...

Sigur că da! fiecare grup se opreşte în jurul pianului şi chiar aude: "cu ochii mei de patru iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../troia mă-nvaţă astăzi cum-se-cade/ să nu ucid sonata nimănui!"... Şi chiar aude, pentru că pianul cântă! pentru că la pian cântă cine vrea dintre trecători! cine vrea, cântă! sau, pasămite, încearcă să cânte! şi cum mă-sa să nu te cruceşti? cum să nu te minunezi?... Acordurile pianului (mai înalte ori mai joase, profesioniste ...

Despre fata asta nu am scris niciodată... (doamne, ce făptură frumoasă!)... când o văd, nu mai am cuvinte, nu mai am inimă, îmi cade luna pe casă!...   Pe fata asta au iubit-o foarte mulţi... (care mai de care mai fraudulos!)... nu ştiu de ce îmi place fata asta... prietenii râd şi spun că am mâncat de pe jos!   Nu am făcut dragoste cu fata asta... (jur pe căruţă, pe cotigă, pe sănii... şi chiar pe sufletul meu de piatră nestemată!)... fata asta are sânii ca două dih ...