Dacă nu-mi spui, nu mă gândesc să te oblignici să mă ierţi cu lumânare şi covrig,nici să te rog nu îndrăznesc/ din paradisul pământescsă-mi dai otravă sau nectar...nimic...nimic!Şi, dacă spui, nu mă gândesc să nu audcât alb durează-n miază/nord şi miază/sud,câte iubiri, câte candori/ se pierd cu zile printre moride vânt, de gheaţă, de tot ce-i (ne)cunoscut!Dacă se-ntâmplă chiar aşa, din când în când,să-(ţi) cadă cerul amăgirii pe pământ,te rog să vrei ...

Dumnezeule...tu chiar mi-ai luat noaptea de sub tălpi, din ochi, din suflet şi din gând! Tu chiar ai început să faci dimineaţă! Întunericul se crapă! Se crapă de ziuă, cum zic oamenii zilelor şi nopţilor din totdeauna! Se crapă de lumină în inima pădurii! Dar inima nu se opreşte! Cum să se oprească inima pădurii? Nu poţi, Dumnezeule, să faci una ca asta, să laşi să se crape inima pădurii! Nu poţi, chiar dacă nu am găsit şi nu am tăiat lemne pentru scară! Ce pot s ...