Povestea Casei Guerlain s-a scris în familie. Este una dintre cele mai vechi case de parfumuri din lume, care păstrează şi astăzi o reputaţie pentru calitate, lux şi eleganţă. Anul acesta, Guerlain sărbătoreşte 190 de ani pe piaţă.
Pierre-François-Pascal Guerlain (născut în 1798) a crescut printre arome - de scorţişoară, nucşoară, vanilie sau piper. Tatăl său era negustor de condimente, astfel că tânărul a fost iniţiat de mic în tainele înmiresmate ale mirodeniilor. Însă nu şi-a dorit să calce pe urmele tatălui, aşa că la vârsta de 19 ani a plecat la Londra pentru a învăţa secretele chimiei şi producţiei de cosmetice. În 1828 s-a întors la Paris şi a deschis primul butic Guerlain. La parterul unui hotel de pe Rue de Rivoli, deţinut de un unchi, Guerlain a debutat ca perfumer vinaigrier. Vindea atât parfumuri importate din Anglia, cât şi oţeturi şi diverse produse cosmetice pe care le producea singur, din ingrediente de cea mai înaltă calitate.
Până la parfumurile proprii n-a mai fost decât un pas - Guerlain a început să vândă apă de colonie, cum se numea pe atunci, folosind diverse ingrediente pentru a crea miresme inspirate din natură. Succesul a venit repede, cu toate că Europa era încă o lume a mirosurilor mai puţin plăcute. Apa de colonie apăruse doar de câteva decenii şi încă nu făcea parte din rutina de igienă a oamenilor (de altfel, nici băile zilnice nu erau încă un obicei). Mai mult, atunci când erau folosite, licorile parfumau mai degrabă hainele, nu pielea. Lucrurile aveau să se schimbe în curând, iar Guerlain s-a numărat printre pionierii care au contribuit la modificarea percepţiei despre parfumuri şi importanţa lor.
Un parfum imperial
Pascal Guerlain interacţiona direct cu clienţii în buticul său parizian. Un marketing direct, avant la lettre. A învăţat astfel ce-şi doreau aceştia, crea pentru mulţi parfumuri personalizate (pentru scriitorul Balzac, spre exemplu) şi, pas cu pas, şi-a construit o reputaţie solidă în rândul aristocraţiei din capitala franceză. Până în 1839, succesul l-a împins să se mute pe mult mai căutata Rue de la Paix, vizitată de toţi turiştii veniţi la Paris, care i-au răspândit apoi faima şi în restul Europei. Zece ani mai târziu, buticul de parfumuri al lui Guerlain era deja cel mai cunoscut - şi cel mai scump - din tot Parisul. Şi încă nu ajunsese la apogeul succesului său!
Acesta a venit în 1853, odată cu parfumul creat special pentru împărăteasa Eugénie, soţia lui Napoleon al III-lea, drept cadou de nuntă. Eau de Cologne Impériale, un parfum cu note clasice, de cedru, rozmarin, bergamotă şi citrice, i-a adus lui Guerlain titlul de parfumier oficial al familiei imperiale. Ulterior, şi alte capete încoronate din Europa aveau să poarte creaţii ieşite din atelierul lui Pascal Guerlain. Printre clienţii săi s-au numărat astfel Regina Victoria a Marii Britanii, Regina Isabela a Spaniei, Împărăteasa Sissi, dar şi Ţarul Alexandru al III-lea.
În 1864, anul morţii lui Pascal, Casa Guerlain era deja inima industriei parfumurilor. Compania a fost moştenită de fiii săi, Gabriel şi Aimé. Primul şi-a asumat sarcinile administrative ale afacerii, dedicându-se dezvoltării comerciale a companiei, în timp ce fratele său a devenit noul creator de parfumuri. Împreună, cei doi au adaptat afacerea la noile nevoi şi cerinţe ale societăţii moderne, mult mai interesată de parfumuri şi de cosmetică în general. Însă şi mult mai pretenţioasă. Guerlain s-a ridicat însă la nivelul aşteptărilor.
Un miros cu totul nou
Nasul lui Aimé Guerlain a creat câteva dintre parfumurile-vedetă ale Belle Époque. Din eprubetele sale au ieşit Fleur d’Italie (1884), Skiné (1885), Rococo (1887) etc. În 1889, anul Expoziţiei Universale de la Paris, Guerlain a lansat Jicky, parfumul care a schimbat totul. Jicky a fost o adevărată revoluţie în industrie. Parfumurile de până atunci erau inspirate din mirosuri naturale. Parfumierii încercau să replice miresmele din natură prin combinaţii de ingrediente care mimau, de regulă, mirosuri florale. Însă cu Jicky, Aimé Guerlain a creat o aromă cu totul nouă, care nu exista în natură, folosind ingrediente sintetice precum vanilină, curmarină sau linalol.
Sursa: historia.ro
