eu românesc, tu româneşti, el-ea româneşte
noi românim, voi româniţi, ei-ele românesc
ceilalţi – cât nu-s luaţi la trei-păzeşte
şi cât nu mă apuc să-i cotonogesc –
să-şi ia catrafusele şi să plece-n crucea mamei lor,
dincolo de pământesc şi dincolo de ceresc,
fiindcă nici unul nu-i corespunzător
acestui loc (şi timp şi mod) pentru a cărui curăţie
am murit şi încă mai mor
în fiecare zi şi în fiecare noapte,
cu gândul şi cu sufletul şi cu imaginaţia
la secunda când într-această sfântă ţară va fi să fie
şi să rămână doar culoarea românie
atenţiune:
hai să neutralizăm leorbăiala...şi să trecem la fapte
