Demult, cam pe vremea când zeiţa dreptăţii
venea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă,
noi o aşteptam cu pâine şi cu sare...
iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!
Demult, cam pe vremea când zeiţa frumuseţii
venea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă,
o aşteptam cu lauri şi cu poezie...
iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!
Demult, cam pe vremea când zeiţa norocului
aducea cornul cu flori şi spunea că ne arată
cum (nu) există întâmplare...
tu zâmbeai şi jurai că n-ai să mori niciodată!
Demult, cam pe vremea când muza poeziei lirice
venea cu fluierul să ne cânte şi să ne vadă,
tu aşteptai cu sufletul pe tipsie...
iar eu ziceam şi juram să nu te uit niciodată!
