Face frumos, dar face şi urât:
n-auzi nimic, nu ştii că (nu) se face -
şi te trezeşti cu inima la gât,
cu pacea-n sfadă şi cu sfada-n pace!
Ea-i golul plin cu tine şi cu toţi
ne/norociţii poftelor divine,
ea dă-nceputuri şi sfârşiri la roţi -
şi nu mai pleacă... dacă nu mai vine!
Ea stă frumos - ce-o fi?! cine o fi?! -
cu mâna-ntinsă înspre sărutare,
i te înclini ca noaptea-n prag de zi,
ca ziua-n pragul nopţii următoare!
Şi-aşteaptă... ne aşteaptă pe-amândoi -
pe rând, ori împreună - ce banală
fără apoi şi fără înapoi:
enigmă-nchisă într-o groapă goală!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
