Moto:
„când a bătut la uşă o lumină/ el se uita n-oglindă şi credea
că nu mai poate nimeni să vină/ să-i ceară iertăciune şi să-i dea
şi a privit şi a uitat să mintă/ şi toată viaţa dat-o-şi-a-n cenuşă
tot el era acolo în oglindă/ şi s-auzea cum bate-ncet încet în uşă”
(Iolanda Cremene)
şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,
în spatele oglinzii, terorizat de zei -
mă perforau ecouri şi fulgere străine
din infinitul răsturnat în ochii tăi !!!
se năruie oglinda... şi zeii intră-n stânci,
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -
sunt iarbă până unde a ostenit lumina !!!
(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")
