De ce verbul ”a se referi” se folosește doar cu prepoziția ”la”

De ce verbul ”a se referi” se folosește doar cu prepoziția ”la”
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

O tendință întâlnită din ce în ce mai des în rândul vorbitorilor de toate vârstele este de a folosi verbul ”a se referi”, în diferite contexte, fără a fi însoțit și de prepoziția ”la”. Această renunțare la prepoziție este greșită, potrivit normelor gramaticale ale limbii române.

Potrivit gramaticii limbii române, verbul ”a se referi” este unul reflexiv și cere, mereu când îl folosim, și prepoziția ”la”. Conform dexonline.ro, este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul de ”vreau să spun că/ vrea să spună că/ adică”.

Iată și un exemplu edificator: ”Titlul "Suflete moarte" (roman scris de scriitorul rus Nikolai Vasilievici Gogol - n.red.) se referă că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră”. Varianta ”se referă că...” este una eronată. De altfel, nu trebuie să știi vreo regulă gramaticală pentru a-ți da seama de faptul că această formulare nu sună tocmai bine.

Corect este să spunem: ”Titlul "Suflete moarte" se referă la faptul că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră” sau ”Titlul "Suflete moarte" se referă la impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră”.

Iarăși, chiar fără a ține cont de vreo normă gramaticală, putem observa că oricare dintre aceste variante sună mai ”românește”, mai îngrijit față de cea dintâi.

Cuvântul săptămânii

Pe 4 septembrie 1922, atletul finlandez Paavo Nurmi a reușit să stabilească un nou record mondial în proba de atletism de 2.000 de metri. Se întâmpla în timpul unei competiții desfășurate în orașul finlandez Tampere. Cuvântul săptămânii este astfel ”atletism”, substantiv definit în DEX drept ”ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări sau probe combinate, la care participă atleții”. Termenul provine din franțuzescul ”athlétisme”.

Dincolo de o simplă definiție a sportului în care s-a remarcat, Paavo Nurmi merită însă ceva mai multă atenție. Între anii 1920 și 1930, era considerat unul dintre cei mai mari atleți ai lumii, primind porecla de ”finlandezul zburător”. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, la care a câștigat nouă medalii de aur și trei de argint. În 1924, la Paris, a devenit primul sportiv care a cucerit cinci titluri olimpice. Pe parcursul carierei sale sportive, a doborât 22 de recorduri mondiale, la probe începând de la 1.500 de metri și până la 20.000 de metri. Probabil că ar fi cucerit și mai multe medalii olimpice, dar participarea sa la încă o ediție a Jocurilor Olimpice a fost refuzată, deoarece nu mai era considerat sportiv amator, ci profesionist. Totuși, a continuat să alerge în Finlanda, în competiții pentru amatori, deoarece țara sa natală nu a acceptat această decizie. În timp ce își desfășura stagiul militar, Nurmi alerga cu ușurință chiar și atunci când avea pușca pe umăr și un rucsac plin cu nisip în spate. Camarazii săi abia putea mărșălui în asemenea condiții.

Citit 1607 ori Ultima modificare Joi, 03 Septembrie 2020 16:07

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.